Oxid de titan (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oxid de titan (II)
__ Ti2+     __ O2−
__ Ti2+     __ O2−
Nume IUPAC Monoxid de titan
Identificare
Număr CAS 12137-20-1
Informații generale
Formulă chimică TiO
Masă molară 63,866 g/mol
Proprietăți
Densitate 4,95 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 1750 °C
Nelistat

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de titan (II) este un compus anorganic cu formula chimică TiO, format dintr-un atom de titan și unul de oxigen. Poate fi obținut de la dioxid de titan și titan metalic la 1500 °C. [1]

Există dovezi cum că molecula de oxid de titan (II) ar putea fi prezentă în mediul interstelar. [2]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Oxidul de titan (II) poate fi obținut prin reacția titanului metalic și a dioxidului de titan la 1600 °C: [3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (2001), Inorganic Chemistry, San Diego: Academic Press, ISBN 0-12-352651-5 
  2. ^ Dyck, H. M.; Nordgren, Tyler E. "The effect of TiO absorption on optical and infrared angular diameters of cool stars" Astronomical Journal (2002), 124(1), 541-545. doi:10.1086/341039
  3. ^ Georg Brauer (Hrsg.): Handbuch der Präparativen Anorganischen Chemie. 3., umgearb. Auflage. Band II, Enke, Stuttgart 1978, ISBN 3-432-87813-3, S. 1366.