Difluorură de oxigen

Denumiri
Diflorură de oxigen


Alte denumiri	anhidrida hipofluoroasă
Identificare
SMILES O(F)F^[1]
Număr CAS	7783-41-7
PubChem CID	24547
Informații generale
Formulă chimică	OF₂
Aspect	gaz incolor, lichid galben când este condensat
Masă molară	53,9962 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,9 g/cm³ (ca lichid, la -145 °C)
Punct de topire	−223,8 °C
Punct de fierbere	−144,8 °C
Solubilitate	8 mL gazos la 1 L de apă(0 °C)
Presiune de vapori	1 atm^[2]

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Difluorura de oxigen este un compus binar al fluorului cu oxigenul cu formula chimică OF₂. Datorită electronegativității fluorului din diflorura de oxigen, formula chimică a compusului este OF₂ și nu F₂O, cum ar trebui să fie (oxid de fluor).

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Fizice

[modificare | modificare sursă]

Difluorura de oxigen este un gaz incolor cu miros caracteristic ce atacă căile respiratorii. Este mai grea decât aerul și are caracter oxidant.

Chimice

[modificare | modificare sursă]

Reacția cu apa este următoarea:

2F₂ + 2H₂O = 4HF + O₂

Obținere

[modificare | modificare sursă]

Difluorura de oxigen se obține prin trecerea rapidă a unui curent de fluor (1 l/s) printr-o soluție apoasă de hidroxid de sodiu de concentrație 2% (ce stă într-un vas spălător), după reacția:

2F₂ + 2NaOH = 2NaF + F₂O + H₂O

În cultură

[modificare | modificare sursă]

În romanul științifico-fantastic al lui Robert L. Forward Camelot 30K, difluorura de oxigen era folosită ca solvent biochimic de către ființele ce locuiau în Centura Kuiper din Sistemul Solar.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Manual de lucrări practice de chimie anorganică- Monoxidul de fluor, de Raluca Ripan și I. Ceteanu, 1961, pag. 65

v d m Oxizi
Valențe variate	Tetroxid de stibiu (Sb₂O₄) • Oxid de cobalt (II,III) (Co₃O₄) • Oxid de fier (II,III) (Fe₃O₄) • Tetroxid de plumb (Pb₃O₄) • Suboxid de carbon (C₃O₂) • Oxid de mangan (II,III) (Mn₃O₄) • Oxid de argint (I,III) (AgO)
Starea de oxidare -1	Difluorură de oxigen (OF₂)
Starea de oxidare +1	Oxid de cesiu (Cs₂O) • Oxid de cupru (I) (Cu₂O) • Monoxid de dicarbon (C₂O) • Monoxid de diclor (Cl₂O) • Oxid de litiu (Li₂O) • Oxid de potasiu (K₂O) • Oxid de rubidiu (Rb₂O) • Oxid de argint (I) (Ag₂O) • Oxid de taliu (I) (Tl₂O) • Oxid de sodiu (Na₂O) • Apă (H₂O)
Starea de oxidare +2	Monoxid de aluminiu (AlO) • Oxid de bariu (BaO) • Oxid de beriliu (BeO) • Oxid de cadmiu (CdO) • Oxid de calciu (CaO) • Monoxid de carbon (CO) • Oxid de crom (II) (CrO) • Oxid de cobalt (II) (CoO) • Oxid de cupru (II) (CuO) • Oxid de fier (II) (FeO) • Oxid de plumb (II) (PbO) • Oxid de magneziu (MgO) • Oxid de mercur (II) (HgO) • Oxid de nichel (II) (NiO) • Monoxid de azot (NO) • Oxid de paladiu (II) (PdO) • Oxid de stronțiu (SrO) • Monoxid de sulf (SO) • Oxid de staniu (II) (SnO) • Oxid de titan (II) (TiO) • Oxid de vanadiu (II) (VO) • Oxid de zinc (ZnO)
Starea de oxidare +3	Oxid de aluminiu (Al₂O₃) • Trioxid de stibiu (Sb₂O₃) • Trioxid de arsen (As₂O₃) • Oxid de bismut (Bi₂O₃) • Trioxid de bor (B₂O₃) • Oxid de crom (III) (Cr₂O₃) • Trioxid de azot (N₂O₃) • Oxid de erbiu (III) (Er₂O₃) • Oxid de gadoliniu (III) (Gd₂O₃) • Oxid de galiu (III) (Ga₂O₃) • Oxid de holmiu (III) (Ho₂O₃) • Oxid de indiu (III) (In₂O₃) • Oxid de fier (III) (Fe₂O₃) • Oxid de lantan (III) (La₂O₃) • Oxid de lutețiu (III) (Lu₂O₃) • Oxid de nichel (III) (Ni₂O₃) • Trioxid de fosfor (P₂O₃) • Oxid de promețiu (III) (Pm₂O₃) • Oxid de rodiu (III) (Rh₂O₃) • Oxid de samariu (III) (Sm₂O₃) • Oxid de scandiu (III) (Sc₂O₃) • Oxid de terbiu (III) (Tb₂O₃) • Oxid de taliu (III)Tl (₂O₃) • Oxid de tuliu (III) (Tm₂O₃) • Oxid de titan (III) (Ti₂O₃) • Oxid de volfram (III) (W₂O₃) • Oxid de vanadiu (III) (V₂O₃) • Oxid de yterbiu (Yb₂O₃) • Oxid de ytriu (Y₂O₃) • Oxid de praseodim (III) (Pr₂O₃)
Starea de oxidare +4	Dioxid de carbon (CO₂) • Trioxid de carbon (CO₃) • Oxid de ceriu (IV) (CeO₂) • Dioxid de clor (ClO₂) • Oxid de crom (IV) (CrO₂) • Tetroxid de azot (N₂O₄) • Dioxid de germaniu (GeO₂) • Oxid de hafniu (IV) (HfO₂) • Oxid de plumb (IV) (PbO₂) • Oxid de mangan (IV) (MnO₂) • Dioxid de azot (NO₂) • Dioxid de plutoniu (PuO₂) • Oxid de rodiu (IV) (RhO₂) • Oxid de ruteniu (IV) (RuO₂) • Dioxid de seleniu (SeO₂) • Dioxid de siliciu (SiO₂) • Dioxid de sulf (SO₂) • Dioxid de telur (TeO₂) • Dioxid de thoriu (ThO₂) • Dioxid de staniu (SnO₂) • Dioxid de titan (TiO₂) • Oxid de wolfram (IV) (WO₂) • Dioxid de uraniu (UO₂) • Oxid de vanadiu (IV) (VO₂) • Dioxid de zirconiu (ZrO₂)
Starea de oxidare +5	• Pentoxid de stibiu (Sb₂O₅) • Pentoxid de arsen (As₂O₅) • Pentoxid de diazot (N₂O₅) • Pentoxid de niobiu (Nb₂O₅) • Pentoxid de fosfor (P₂O₅) • Pentoxid de tantal (Ta₂O₅) • Oxid de vanadiu (V) (V₂O₅)
Starea de oxidare +6	Trioxid de crom (CrO₃) • Trioxid de molibden (MoO₃) • Trioxid de reniu (ReO₃) • Trioxid de seleniu (SeO₃) • Trioxid de sulf (SO₃) • Trioxid de telur (TeO₃) • Trioxid de wolfram (WO₃) • Trioxid de uraniu (UO₃) • Trioxid de xenon (XeO₃)
Starea de oxidare +7	Heptoxid de diclor (Cl₂O₇) • Oxid de mangan (VII) (Mn₂O₇) • Oxid de reniu (VII) (Re₂O₇) • Oxid de technețiu (VII) (Tc₂O₇)
Starea de oxidare +8	Tetroxid de osmiu (OsO₄) • Tetroxid de ruteniu (RuO₄) • Tetroxid de xenon (XeO₄) • Tetroxid de iridiu (IrO₄) • Tetroxid de hasiu (HsO₄)
Altele	Superoxid · Peroxid · Oxocarbon · Suboxidă · Oxianion · Ozonuri ·
Oxizii sunt sortați după stările de oxidare ale elementului Categorie:Oxizi

↑ „Difluorură de oxigen” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în 19 septembrie 2016.
↑ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0475.html. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)