Oxid de fier (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oxid de fier (II)
Iron(II) oxide.jpg
__ Fe2+     __ O2-Structura cristalină a oxidului de fier (II)
__ Fe2+     __ O2-
Structura cristalină a oxidului de fier (II)
Nume IUPAC
Oxid de fier (II)
Alte denumiri Oxid feros
Identificare
Număr CAS 1345-25-1
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică FeO
Aspect cristale negre
Masă molară 71,844 g/mol
Proprietăți
Densitate 5,745 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 1 377 °C
Punct de fierbere 3 414 °C
Solubilitate
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Reglementări europene
F : Inflamabil
Inflamabil,
Fraze R R11
Fraze S S16, S33, S7/9
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de fier (II), de asemenea cunoscut și ca oxid feros, este unul dintre oxizii fierului. Este o substanță de culoare neagră cu formula chimică FeO, fiind format dintr-un atom de fier în starea de oxidare 2 legat de un atom de oxigen. În natură, se găsește sub forma unui mineral cunoscut sub denumirea de wüstite.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Oxidul de fier (II) poate fi obținut prin încălzirea oxalatului de fier (II) în vid: [1]

FeC2O4 → FeO + CO + CO2

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Norman N. Greenwood, Alan Earnshaw, « Chemistry of the Elements », 2e édition, Butterworth-Heinemann, Oxford, 1997. (ISBN 0080379419)

Vezi și[modificare | modificare sursă]