Trioxid de uraniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Trioxid de uraniu
Uranium-trioxide-Pyykko-3D-balls-B.png
Nume IUPAC
Trioxid de uraniu
Alte denumiri Oxid de uraniu (VI)
Oxid de uranil
Oxid uranic
Identificare
Număr CAS 1344-58-7
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică UO3
Aspect pudră galben-portocalie
Masă molară 286,29 g/mol
Proprietăți
Densitate 5,5–8,7 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire ~200–650 °C (se decompune)
Punct de fierbere
Solubilitate parțial solubil în apă
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Radiation warning symbol.svg


T+ : Foarte toxicN : Periculos pentru mediu
Foarte toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze R R33, R26/28, R51/53
Fraze S S45, S61, (S1/2), S20/21
Reglementări mondiale
SGH06 : ToxicSGH08 : Sensibilizant, mutagen, cancerigen, reprotoxicSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H300, H330, H373, H411,
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Trioxidul de uraniu (de asemenea oxid de uranil sau oxid de uraniu (VI)) este un compus anorganic, un oxid al uraniului în starea de oxidare +6, cu formula UO3. Compusul se poate obține prin încălzirea azotatului de uranil la 400 °C. Are polimorfi, cel mai întâlnit fiind γ-UO3, care este un solid galben-portocaliu. Este ușor radioactiv.