Oxid de nichel (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Oxid de nichel (II)
Oxid nikelnatý.PNG
__ Ni2+     __ O2-Structura cristalină a oxidului de nichel
__ Ni2+     __ O2-
Structura cristalină a oxidului de nichel
Nume IUPACOxid de nichel (II)
Alte denumiriMonoxid de nichel
Identificare
O=[Ni][1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS1313-99-1
Informații generale
Formulă chimicăNiO
Aspectcristale verzi
Masă molară74,6928 g/mol
Proprietăți
Densitate6,67 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topire1 955 °C
Indice de refracție(nD)2,1818
Temperatură de aprindereNeinflamabil
Pericol
T : Toxic
Toxic,
Fraze RR43, R49, R53
Fraze SS45, S53, S61
SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcoticSGH08 : Sensibilizant, mutagen, cancerigen, reprotoxic
Pericol
H317, H350i, H413,
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
2
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de nichel (II) este un compus anorganic cu formula chimică NiO, fiind compus dintr-un atom de nichel și unul de oxigen. Este un compus importat, deoarece este singurul oxid de nichel caracterizat (deși oxidul de nichel (III) Ni2O3 și NiO2 au fost confirmați [2]).

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Forma mineralogică a oxidului de nichel (II), numită bunsenit, este foarte rară. [3]

Oxidul de nichel (II) este un oxid bazic. Câteva milioane de kilograme sunt produse anual, majoritatea intermediar în producția de aliaje de nichel. [4]

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Oxidul de nichel este foarte stabil termic. Doar la temperaturi mai mari de 1230 °C se descompune în nichel metalic și oxigen:

Reacționează cu acizii

La temperatură, reacționează cu hidroxizii și oxizii metalelor alcaline:

Poate fi redus cu hidrogen sau alți agenți reducători (C, Mg, Al):

În reacție cu oxizii acizi formează săruri

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Oxid de nichel”, Nickel(II) oxide (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1984). Chemistry of the Elements. Oxford: Pergamon Press. pp. 1336–37. ISBN 0-08-022057-6.
  3. ^ Date despre mineralul bunsenit de la Mindat Accesat pe 28 mai 2014
  4. ^ K. Lascelles, L. G. Morgan, D. Nicholls, D. Beyersmann “Nickel Compounds” in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2005 Wiley-VCH, Weinheim, 2005.