Oxid de crom (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oxid de crom (II)
__ Cr2+     __ O2–Structura cristalină a oxidului de crom (II)
__ Cr2+     __ O2–
Structura cristalină a oxidului de crom (II)
Nume IUPAC
Oxid de crom (II)
Alte denumiri
Identificare
Număr CAS 12018-00-7
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică CrO
Aspect cristale negre
Masă molară 67,996 g/mol
Densitate
Starea de agregare solidă
Punct de topire 300 °C (descompunere)
Punct de fierbere
Solubilitate
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Fraze R
Fraze S
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de crom (II) este un compus anorganic cu formula chimică CrO, fiind compus dintr-un atom de crom și unul de oxigen. [1] Este o substanță neagră, care cristalizează în sistemul cubic, asemănător clorurii de sodiu. [2]

Hipofosfiții pot reduce oxidul de crom (III) la oxid de crom (II):

H3PO2 + 2 Cr2O3 → 4 CrO + H3PO4

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

La 100 ° C se transformă în Cr2O3 :

4CrO + O2 = 2Cr2O3

Se reduce cu hidrogenul formând crom metalic la 1000 ° C:

CrO + H2 = Cr + H2O

De asemenea, se poate reduce și cu carbon:

CrO + C = Cr + CO

Reacționează cu acidul clorhidric cu formare de hidrogen și clorură de crom (III).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Satish. Anand, Raj. Kumar (1989), Dictionary of Inorganic Chemistry, Anmol Publications, ISBN 978-81-7041-236-6, http://books.google.com/?id=6yDA6nb5KCUC&pg=PA65&lpg=PA65&dq=%22Chromium(II)+oxide%22 
  2. ^ Egon Wiberg, Arnold Frederick Holleman (2001) Inorganic Chemistry, Elsevier ISBN 0-12-352651-5

Vezi și[modificare | modificare sursă]