Oxid de plumb (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oxid de plumb (II)
Oxid olovnatý.JPG
Nume IUPAC Oxid de plumb (II)
Alte denumiri Oxid plumbos
Identificare
O=[Pb][1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS 1317-36-8
Informații generale
Formulă chimică PbO
Aspect pudră roșie sau galbenă
Masă molară 223,20 g/mol
Proprietăți
Densitate 9,53 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 888 °C
Punct de fierbere 1 477 °C
T : ToxicN : Periculos pentru mediu
Toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze R R33, R61, R62, R20/22, R50/53
Fraze S S45, S53, S60, S61
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
3
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de plumb (II) este un compus anorganic cu formula PbO. Prezintă doi polimorfi, unul având o structură cristalină tetragonală, iar celălalt o structură ortorombică.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Oxidul de plumb (II) se poate obține prin încălzirea plumbului metalic în aer la aproximativ 600 °C. La acestă temperatură, de asemenea poate fi produs și prin oxidarea altor oxizi de plumb: [2]

PbO2 –(293 °C)→ Pb12O19 –(351 °C)→ Pb12O17 –(375 °C)→ Pb3O4 –(605 °C)→ PbO

Descompunerea termică a azotatului de plumb (II) sau a carbonatului de plumb de asemenea este folosită pentru prepararea oxidului de plumb (II):

2 Pb(NO3)2 → 2 PbO + 4 NO2 + O2
PbCO3 → PbO + CO2

La scară industrială, PbO este obținut ca produs intermediar în cadrul extragerii plumbului din zăcămintele de plumb. De obicei, cel mai folosit zăcământ este galena (PbS). La temperatură ridicată (1400 °C) și în prezență de cocs ca și combustibil, sulfura de plumb este convertită în oxid:

2 PbS + 3 O2 → 2 (PbO + SO2)

Plumbul metalic se obține apoi prin reducerea oxidului de plumb (II) rezultat cu monoxid de carbon la aproximativ 1200 °C: [3]

PbO + CO → Pb + CO2

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Oxid de plumb", Lead monoxide, PubChem, accesat la 20 septembrie 2016 
  2. ^ N.N. Greenwood, A. Earnshaw, "Chemistry of Elements", 2nd edition, Butterworth-Heinemann, 1997.
  3. ^ Lead Processing @ Universalium.academic.ru. Lead processing @ Enwiki.net.Accesat pe 28 mai 2014