Oxid de staniu (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Oxid de staniu (II)
__ Sn2+      __ O2−
__ Sn2+      __ O2−
SnO.jpg
Nume IUPACOxid de staniu (II)
Alte denumiriOxid stanos
Monoxid de staniu
Identificare
Număr CAS21651-19-4
PubChem CID88989
Informații generale
Formulă chimicăSnO
Aspectpudră neagră sau roșie (anhidru)
alb (hidrat)
Masă molară134,709 g/mol
Proprietăți
Densitate6,45 g/cm3
Starea de agregaresolidă
Punct de topire1 080 °C
Structură cristalinăSistem cristalin tetragonal  Modificați la Wikidata
Presiune de vapori0 millimeter of mercury[1]  Modificați la Wikidata
Pericol
Nelistat
SGH07 : Toxic, iritant, sensibilizant, narcotic
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de staniu (II) (de asemenea cunoscut și ca oxid stanos) este un compus anorganic cu formula SnO. Este format din staniu și oxigen, metalul având starea de oxidare +2. Există două forme: forma stabilă de culoare albastru-neagră și o formă metastabilă de culoare roșie.

Obținere și reacții[modificare | modificare sursă]

Arderea oxidului de staniu (II)

Forma stabilă a oxidului de staniu poate fi preparată prin încălzirea oxidul de staniu (II) hidrat, SnO·xH2O (x<1), care este precipitat când o sare de staniu (II) este reacționată cu o bază alcalină, cum ar fi hidroxidul de sodiu (NaOH). [2] Metastabil, oxidul de staniu roșu poate fi preparat prin încălzirea la temperaturi mici a precipitatului produs prin acțiunea amoniacului în soluție cu o sare de staniu (II). [2] Oxidul de staniu poate fi preparat ca substanță pură în laborator, prin încălzirea controlată a oxalatului de staniu (II) în absența aerului. [3]

Oxidul de staniu (II) arde în aer cu o flamă verde, formând dioxidul de staniu (SnO2): [2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0615.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c Egon Wiberg, Arnold Frederick Holleman (2001) Inorganic Chemistry, Elsevier ISBN 0-12-352651-5
  3. ^ Satya Prakash (2000),Advanced Inorganic Chemistry: V. 1, S. Chand, ISBN 81-219-0263-0