Pentoxid de diazot
Pentoxid de diazot | |
![]() | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 10102-03-1 |
PubChem CID | 66242 |
Formulă chimică | N₂O₅[1] ![]() |
Masă molară | 107,981 u.a.m.[2] ![]() |
Proprietăți | |
Densitate | 1,642 g/cm³ ![]() |
Punct de topire | 32,3 °C ![]() |
Punct de fierbere | 47 °C ![]() |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text ![]() |
Pentoxidul de diazot (anhidrida nitrică sau anhidrida azotică) este un compus anorganic cu formula chimică N2O5, fiind unul dintre oxizii azotului. Este un compus instabil și are caracter oxidant.
Obținere[modificare | modificare sursă]
N2O5 a fost obținut prima dată de către Henri Deville în 1840, în urma reacției dintre azotat de argint AgNO3 și clor molecular Cl2.[3][4] O metodă aplicabilă în laborator este reacția de deshidratare a acidului azotic (HNO3) cu pentoxid de fosfor ca agent deshidratant:[5]
- P4O10 + 12 HNO3 → 4 H3PO4 + 6 N2O5
Mai poate fi obținut prin oxidarea dioxidului de azot cu ozon[6].
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Pentoxid de diazot”, Nitrogen pentoxide (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ „Pentoxid de diazot”, Nitrogen pentoxide (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ M.H. Deville (). „Note sur la production de l'acide nitrique anhydre”. Compt. Rend. 28: 257–260.
- ^ Jai Prakash Agrawal (). High Energy Materials: Propellants, Explosives and Pyrotechnics. Wiley-VCH. pp. 117–. ISBN 978-3-527-32610-5. Accesat în .
- ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (), Inorganic Chemistry, San Diego: Academic Press, ISBN 0-12-352651-5
- ^ Pauling, op. cit., p. 278
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
- Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961
|