Dioxid de clor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dioxid de clor
Chlorine-dioxide.png
Chlorine-dioxide-3D-vdW.png
Chlorine dioxide gas and solution.jpg
Nume IUPACDioxid de clor
Alte denumiriOxid de clor (IV)
Identificare
Număr CAS10049-04-4
PubChem CID24870
Informații generale
Formulă chimicăClO2
Aspectgaz galben-verzui
Masă molară67,45 g/mol
Proprietăți
Densitate2,757 g/dm3
Punct de topire−59 °C
Punct de fierbere11 °C
Solubilitate în apă
8 g/dm3
Presiune de vapori1 Atmosferă fizică[1]  Modificați la Wikidata
Pericol
C : CorozivO : OxidantT+ : Foarte toxicN : Periculos pentru mediu
Coroziv, Oxidant, Foarte toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze RR6, R8, R26, R34, R50
Fraze S(S1/2), S23, S26, S28, S36/37/39, S38, S45, S61
SGH03 :SGH04 : GazSGH05 : CorozivSGH06 : ToxicSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H270, H314, H330, H400, EUH006,
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
3
4
OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Dioxidul de clor este un compus chimic cu formula ClO2. Este o substanță gazoasă de culoare galben-verzuie, iar la temperaturi mai mici de −59 °C are aspect de cristale portocalii. Fiind un oxid al clorului, poate fi folosit ca și agent oxidant.[2]

Obținere[modificare | modificare sursă]

În laborator[modificare | modificare sursă]

În laborator, ClO2 poate fi preparat prin oxidarea cloritului de sodiu:[3]

Dioxidul de clor mai poate fi preparat și prin reacția dintre cloratul de potasiu și acidul oxalic:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0116.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. pp. 844–849. ISBN 0080379419. 
  3. ^ Derby, R. I.; Hutchinson, W. S. (). „Chlorine(IV) Oxide”. Inorganic Syntheses. Inorganic Syntheses. IV: 152–158. doi:10.1002/9780470132357.ch51. ISBN 978-0-470-13235-7.