Trioxid de stibiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Trioxid de stibiu
Antimony trioxide.jpg
Antimony trioxide.svg
Nume IUPAC Oxid de antimoniu (III)
Alte denumiri Oxid stibios
Oxid antimonos
Identificare
Număr CAS 1309-64-4
Informații generale
Formulă chimică Sb2O3
Aspect solid alb
Masă molară 291,518 g/mol
Proprietăți
Densitate 5,2 g/cm3 (senarmontit)[1]
5,67 g/cm3 (valentinit)[1]
Starea de agregare solidă
Punct de topire 656 °C
Punct de fierbere 1 425 °C (sublimă)
Pericol
X : Nociv
Nociv,
Fraze R R40
Fraze S (S2), S22, S36/37
SGH08 : Sensibilizant, mutagen, cancerigen, reprotoxic
H351, P202, P281, P308+P313, P405,
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
2
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Trioxidul de stibiu este un compus anorganic cu formula Sb2O3. Este cel mai important compus comercial al elementului stibiu. În natură se găsește sub forma a două minerale: valentinit și senarmontit. [2] Ca majoritatea oxizilor polimerici, Sb2O3 se dizolvă în soluție apoasă cu hidroliză.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b en Antimony trioxide, în baza de date Hazardous Substances Data Bank, accesat pe 17 iunie 2014.
  2. ^ Greenwood, N. N.; & Earnshaw, A. (1997). Chemistry of the Elements (Ediția II), Oxford:Butterworth-Heinemann. ISBN 0-7506-3365-4.