Trioxid de stibiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Trioxid de stibiu
Antimony trioxide.jpg
Antimony trioxide.svg
Nume IUPACOxid de antimoniu (III)
Alte denumiriOxid stibios
Oxid antimonos
Identificare
Număr CAS1309-64-4
Informații generale
Formulă chimicăSb2O3
Aspectsolid alb
Masă molară291,518 g/mol
Proprietăți
Densitate5,2 g/cm3 (senarmontit)[1]
5,67 g/cm3 (valentinit)[1]
Starea de agregaresolidă
Punct de topire656 °C
Punct de fierbere1 425 °C (sublimă)
Pericol
X : Nociv
Nociv,
Fraze RR40
Fraze S(S2), S22, S36/37
SGH08 : Sensibilizant, mutagen, cancerigen, reprotoxic
H351, P202, P281, P308+P313, P405,
NFPA 704

NFPA 704.svg

0
2
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Trioxidul de stibiu este un compus anorganic cu formula Sb2O3. Este cel mai important compus comercial al elementului stibiu. În natură se găsește sub forma a două minerale: valentinit și senarmontit. [2] Ca majoritatea oxizilor polimerici, Sb2O3 se dizolvă în soluție apoasă cu hidroliză.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b en Antimony trioxide, în baza de date Hazardous Substances Data Bank, accesat pe 17 iunie 2014.
  2. ^ Greenwood, N. N.; & Earnshaw, A. (1997). Chemistry of the Elements (Ediția II), Oxford:Butterworth-Heinemann. ISBN 0-7506-3365-4.