Sari la conținut

Carl Wilhelm Scheele

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carl Wilhelm Scheele
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Stralsund, Pomerania suedeză⁠(d)[4][2][5] Modificați la Wikidata
Decedat (43 de ani)[2][6][7][8] Modificați la Wikidata
Köping, Comitatul Västmanland, Suedia[2] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale Modificați la Wikidata
Căsătorit cuSara Margarethe Pohl[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
farmacist
farmacolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[9] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Uppsala  Modificați la Wikidata
Carl Wilhelm Scheele

Carl Wilhelm Scheele (n. , Stralsund, Pomerania suedeză⁠(d) – d. , Köping, Comitatul Västmanland, Suedia) a fost chimist suedez de limbă germană, celebru prin descoperirea oxigenului și a clorului.

Scheele s-a născut la Stralsund[10] în 1742, într-o familie numeroasă: era al șaptelea din cei unsprezece copii ai lui Joachim Christian Scheele și Margaretha Eleonora. Afacerile tatălui, care era comerciant, nu mergeau prea bine, ajungând chiar să vândă la mezat casa în care locuiau. În ciuda acestor dificultăți financiare, în 1748 Scheele își începe studiile elementare la o școală privată.

În 1757, Scheele se mută la Göteborg și începe să lucreze ca farmacist. Aici se inițiază în studiul substanțelor chimice. Cu aceeași sârguință își continuă pregătirea și la următorul loc de muncă: o farmacie din Malmö. Aici, Scheele scrie primele sale lucrări referitoare la cercetările efectuate, scrieri care nu au avut nici un ecou.

Profesorul de chimie Anders Jahan Netzius, pe care îl întâlnește tot la Malmö, îi acordă un sprijin valoros îndemnându-l să studieze sistematic, oferindu-i chiar laboratorul său unde vor efectua experiențe împreună.

Opera științifică

[modificare | modificare sursă]

Substanțe descoperite

[modificare | modificare sursă]

În lucrarea Chemische Abhandlung von der Luft und dem Feuer (1777), descrie experimente prin care obține oxigen, pe care l-a numit "aer de foc". De asemenea, ajunge la concluzia că aerul atmosferic mai conține și "aer viciat", care de fapt era azotul. [11]

Elemente chimice

[modificare | modificare sursă]

Combinații chimice

[modificare | modificare sursă]
  1. „Carl Wilhelm Scheele”. Encyclopædia Universalis[*]. . Wikidata Q1340194. Accesat în .
  2. 1 2 3 4 „Carl Wilhelm Scheele” (în suedeză). Svenskt biografiskt lexikon[*]. Wikidata Q379406.
  3. „Carl Wilhelm Scheele” (în italiană). www.accademiadellescienze.it[*]. Wikidata Q107212659. Accesat în .
  4. Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Шееле Карл Вильгельм (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  5. „www.accademiadellescienze.it” (în italiană). www.accademiadellescienze.it[*]. Wikidata Q107212659. Accesat în .
  6. Andrew Bell. „Carl Wilhelm Scheele” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  7. „Carl Wilhelm Scheele” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  8. „Carl (Karl) Wilhelm Scheele” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227. Accesat în .
  9. Bibliothèque nationale de France. „Carl Wilhelm Scheele” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  10. În acea epocă, orașul aparținea Pomeraniei suedeze, de aici și originea parțial suedeză a savantului.
  11. Hellemans, Alexander (). Istoria descoperirilor științifice. București: Orizonturi. p. 204. ISBN 973-9342-18-3
  12. În germană Braunsteine.
  • Rabega, M. ;Rabega, C. - Chimia în slujba omului, Editura Ion Creangă, București
  • Abbott, David - Biographical Dictionary of Scientists: Chemists, New York, Peter Bedrick Books, 1983
  • Dobbin, L. - Collected Papers of Carl Wilhelm Scheele , 1931
  • Farber, Eduard - Great Chemists, New York, Interscience Publishers, 1961

Legături externe

[modificare | modificare sursă]