Sari la conținut

Grigorie Cazacliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Cazacliu.
Grigorie Cazacliu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cotiujenii Mari, raionul Șoldănești, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Grigore Cazacliu (n. 25 ianuarie 1892, Cușelăuca, Județul Soroca (interbelic), d. 27 decembrie 1959, București) a fost un politician român, membru al Sfatului Țării, student la acea dată.

Familia Cazacliu a jucat un rol important la Marea Unire; Ion Cazacliu a fost unchiul lui Grigore, iar Vladimir Cazacliu a fost fratele său. Vladimir si Grigore Cazacliu sunt fiii lui Alexandru si al Evdochiei Cazacliu, Au mai avut in frate, Ioan, si o sora, Ludmila.

Sfatul Țării

[modificare | modificare sursă]

Grigore Cazacliu a fost membru al Sfatului Țării, Parlamentul Moldovei între 1917 și 1918. La data de 27 martie 1918 Grigore Cazacliu a votat Unirea Basarabiei cu România. În cadrul ”Sfatului Țării” a deținut funcția de secretar al Comisiei Constituționale (1 iulie 1918 – 27 noiembrie 1918). 

Este ales în mai multe legislaturi din partea județului Soroca. Sub guvernul Ion Brătianu – doctor Lupu a fost ales vicepreședinte al Camerei Deputaților.

În 2 februarie 1939 a fost numit rezident regal al Ținutului Nistru, funcție pe care a deținut-o pana pe 22 septembrie 1940, data la care s-a înființat Comitetul pentru Refugiații din Basarabia și nordul Bucovinei.

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]


  • Gheorghe E. Cojocaru, Sfatul țării: itinerar, Civitas, Chișinău, 1998, ISBN 9975-936-20-2
  • Mihai Tașcă, Sfatul Țării și actualele autorități locale, "Timpul de dimineață", no. 114 (849), 27 iunie 2008 (page 16)
  • Nicolae Andronic, Veaceslav Stăvilă, Cotiujenii Mari, Fundația ”Draghiștea”,2002 Tipografia Ed. ”Universul” -253 p., pagina 200

Legături externe

[modificare | modificare sursă]