Einsteiniu

Einsteiniu
Californiu ← Einsteiniu → Fermiu Ho   (252) 99 Es                                                                                                                                                                                                                                           Es Upu Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Einsteiniu, Es, 99
Serie chimică	Actinide
Grupă, Perioadă, Bloc	3, 7, f
Densitate	8.840 kg/m³
Culoare	argintie colorată
Număr CAS	7429-92-7
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	252 u
Rază atomică	292 pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	[Rn]5f11 7s2
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 18, 32, 29, 8, 2
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină	cubică
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	860°C ; 1133 K
Punct de fierbere	996°C ; 1269 K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1,3
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	S/m
Conductivitate termică	W/(m·K)
Prima energie de ionizare	619 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Einsteiniu

Configurația electronică a atomului de einsteiniu

Einsteiniu

Einsteiniu este un element sintetic din sistemul periodic al elementelor care are ca simbol Es și un număr atomic egal cu 99. Einsteiniu, un element transuranian, metallic și extrem de radioactiv (al-7-lea in seria actinidelor) , este obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni și a fost descoperit în deșeurile primului test al unei bombe cu hidrogen . A fost numit după Albert Einstein. Studii Tracer folosind izotopul ²⁵³Es252 au arătat că einsteiniul are proprietăți chimice tipice pentru un element greu cu valența 3 din grupa actinidelor.

Istoric

Einsteiniul a fost identificat pentru prima dată în Decembrie 1952 de Albert Ghiorso la University of California, Berkeley și o altă echipă condusă de G.R. Choppin la Los Alamos National Laboratory. Amândouă echipele examinau deșeuri ale primului test al unei bombe cu hidrogen (Noiembrie 1952) (vezi Operațiunea Ivy). Ei au descoperit izotopul ²⁵³Es cu o (perioadă de înjumătățire de 20.5 zile) care a fost creat prin fuziune nucleară a 15 neutroni împreună cu ²³⁸U (care trecuse atunci prin 7 dezintegrări beta). Aceste descoperiri au fost ținute strict secret până în 1955 datorită tensiunilor din Războiul Rece.

Totuși în 1961, destul einsteiniu a fost sintetizat pentru a pregăti o doză macroscopică de ²⁵³Es. Acea mostră cântărea aprox. 0.01 mg și a fost măsurată folosind o balanță specială. Materialul astfel produs a fost folosit la producerea de mendeleviu. Mai mult einsteiniu a fost produs la Reactorul de izotopi cu flux mare a lui Oak Ridge National Laboratory din Tennessee prin bombardarea ²³⁹Pu cu neutroni de energie mare. Aprox. 3 mg de material a fost creat într-un program (ce a durat 4 ani) de iradiație și apoi de separare chimică dintr-o masă inițială de 1 kg de izotop de plutoniu.

Izotopi

19 radioizotopi de einsteiniu au fost categorizați, cu cel mai stabil fiind ²⁵²Es cu o perioadă de înjumătățire de 471,7 zile, apoi ²⁵⁴Es cu o perioadă de înjumătățire de 275,7 zile, apoi ²⁵⁵Es cu o perioadă de înjumătățire de 39,8 zile și ²⁵³Es cu o perioadă de înjumătățire de 20,47 zile. Toți izotopii radioactivi rămași au perioade de înjumătățire mai mici de 40 de ore, și majoritatea acestora sunt mai mici de 30 de minute. Acest element are și 3 stări meta, cea mai stabilă fiind ^254mEs (t_½ 39.3 ore). Izotopii de einsteiniu au masa atomică de la 240,069 u (²⁴⁰Es) până la 258.100 u (²⁵⁸Es).

Compuși cunoscuți

• EsBr₂ bromură de einsteinium(II)

• EsBr₃ bromură de einsteinium(III)

• EsCl₂ clorură de einsteinium(II)

• EsCl₃ clorură de einsteinium(III)

• EsF₃ fluorură de einsteinium(III)

• EsI₂ iodură de einsteinium(II)

• EsI₃ iodură de einsteiniu(III)

• Es₂O₃ oxid de einsteiniu(III)

Bibliografie

• Los Alamos National Laboratory - Einsteinium Arhivat în 26 octombrie 2007, la Wayback Machine.
• Guide to the Elements - Revised Edition, Albert Stwertka, (Oxford University Press; 1998) ISBN 0-19-508083-1
• It's Elemental - Einsteinium
• mică enciclopedie de chimie

Legături externe

• Uraniul pe sistemul-periodic.go.ro ro Arhivat în 16 septembrie 2008, la Wayback Machine.
• Einsteiniu ro Arhivat în 9 martie 2007, la Wayback Machine.
• WebElements.com - Einsteinium (also used as a reference)