Comitatul Solnoc-Dăbâca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Comitatul Solnoc-Dăbâca
(Szolnok-Doboka)
Stemă
Stemă
Coordonate: 47°09′00″N 23°52′00″E / 47.15°N 23.8667°E / 47.15; 23.8667

Țară Regatul Ungariei

Reședință Dej

Suprafață
 - Total 4.786 km²

Populație (1910)
 - Total 251.936 loc. locuitori
 - Densitate 52,6 loc./km²
Naționalități • români - 189.443 (75,19%)
• maghiari - 52.181 (20,71%)
• germani - 6.902 (2,73%)
În prezent în România

Poziția localității Comitatul Solnoc-Dăbâca (Szolnok-Doboka)
Poziția localității Comitatul Solnoc-Dăbâca
(Szolnok-Doboka)
Hartă de poziționare pentru Comitatul Solnoc-Dăbâca (Szolnok-Doboka)

Comitatul Solnoc-Dăbâca, cunoscut și ca Varmeghia Solnoc-Dăbâca (în maghiară Szolnok-Doboka vármegye, în germană Komitat Szolnok-Doboka), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei, care a funcționat în perioada 1876-1920. Capitala comitatului a fost orașul Dej.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Comitatul Solnoc-Dăbâca se învecina la vest cu Comitatul Sălaj (Szilágy), la nord-vest cu Comitatul Sătmar (Szatmár), la nord-est cu Comitatul Maramureș (Máramaros), la est cu Comitatul Bistrița-Năsăud (Beszterce-Naszód) și la sud cu Comitatul Cluj (Kolozs). Râul Someș (Szamos) curge pe teritoriul comitatului. Suprafața comitatului în 1910 era de 4.786 km², incluzând suprafețele de apă.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Comitatul Solnoc-Dăbâca a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată. El a fost format prin unirea vechiului comitat Solnocul Interior (Belső-Szolnok) cu partea apuseană a Comitatului Dăbâca (83 de sate), 48 de localități din Chioar, comunele Uioara, Șieu, Sic și orașul Gherla.[1][2].

În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul, alături de întreaga Transilvanie istorică, a devenit parte a României. După primul război mondial are loc reorganizarea administrativă a zonei, comitatul Solnoc-Dăbâca devenind județ cu același nume și fiind format din 8 plase, 4 secretariate comunale, 82 secretariate cercuale, 312 comune rurale, 2 comune urbane, cu reședința tot în orașul Dej. La solicitarea subprefectului noului județ, denumirea noului județ Solnoc-Dăbâca va fi modificată în județul Someș, prin Decretul Regal nr. 2465/1925.

În perioada 1940-1944, această regiune a fost ocupată de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena. Teritoriul Comitatului Solnoc-Dăbâca este actualmente împărțit între județele Cluj (centrul și sudul, cu orașul Dej), Maramureș (nordul), Bistrița-Năsăud (estul) și Sălaj (vestul).

Demografie[modificare | modificare sursă]

În 1910, populația comitatului era de 251.936 locuitori, dintre care:

  • Români -- 189.443 (75,19%)
  • Maghiari -- 52.181 (20,71%)
  • Germani -- 6.902 (2,73%)

Subdiviziuni[modificare | modificare sursă]

La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului Solnoc-Dăbâca erau următoarele:

Districte (járás)
District Capitală
Bethlen Bethlen --- Beclean
Csákigorbó Csákigorbó --- Gârbou
Dés Dés --- Dej
Kápolnokmonostor Kápolnokmonostor --- Copalnic-Mănăștur
Kékes Kékes --- Chiochiș
Magyarlápos Magyarlápos --- Târgu Lăpuș
Nagyilonda Nagyilonda --- Ileanda
Szamosújvár Szamosújvár --- Gherla
Districte urbane (rendezett tanácsú város)
Dés --- Dej
Szamosújvár --- Gherla

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pintilie, p. 22
  2. ^ C. Martinovici, N. Istrate - "Dicționarul Transilvaniei, Banatului și celorlalte ținuturi alipite" (Ed. Ardealul, Cluj, 1922)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mariana Pintilie, Dorin Pintilie - "Comuna Dăbâca: studiu monografic" (Ed, Eurodidact, Cluj-Napoca, 2001), ISBN 973-85092-4-6, p. 21-38

Legături externe[modificare | modificare sursă]