Aparatul genital feminin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Aparatul genital al femeii este alcătuit din două glande sexuale, numite ovare, și următoarele organe: două trompe, uter, vagin, vulvă; toate acestea sunt localizate în partea inferioară a cavității abdominale. Trompele se deschid în uter, organ asemănător unui sac, al cărui perete gros și musculos este căptușit cu o mucoasă. Acest organ se continuă cu vaginul, care se deschide la exterior prin vulvă. Organele sexuale exterioare ale unei femei, clitorisul și deschiderea vaginului sunt greu de vizualizat. În timpul sarcinii, viitorul copil se dezvoltă în uter.

Organele sexuale externe[modificare | modificare sursă]

Structura vulvei

Vulva reprezintă totalitatea organelor sexuale externe: labii, clitorisul, deschiderea vaginului și a uretrei, glandele vestibulare mari și mici.

  • Labiile: reprezintă două perechi de pliuri fine ale pielii în interiorul vulvei. Ele acoperă părțile interioare ale vulvei: clitorisul, deschiderea uretrei și pe cea a vaginului. Provine din latinescul "labia" care înseamnă buze;
  • Clitorisul: este o moviliță de mărimea unui bob de mazăre. Când clitorisul este atins și stimulat, simte un fel de căldură și plăcere, o stare de excitare.
  • Deschiderea uretrei: aceasta este foarte mică. Uretra nu reprezintă unul dintre organele sexuale ale femeii. Este un canal prin care urina este eliminată în afara corpului.
  • Deschiderea vaginului: este mai mare decât cea a uretrei. O parte subțire de țesut înconjoară deschiderea vaginului și poartă numele de himen. O dată ce o fată crește, sau când ea este foarte activă sau în timpul primului act sexual - himenul se întinde, fapt care poate provoca dureri, iar intrarea în vagin devine ceva mai largă.

Organele sexuale interne[modificare | modificare sursă]

Blausen 0400 Organele sexuale feminine.png
  • Vaginul: este un pasaj de trecere între uter - organ sexual aflat în interiorul corpului femeii și vulvă, aflată exteriorul corpului femeii.
  • Uterul este o cavitate în formă de pară răsturnată. Pereții săi sunt formați din țesut muscular subțire. De la media de 6 - 8 centimetri înălțime și între 3 - 4 centimetri lățime, în cursul sarcinii dimensiunile lui se măresc considerabil (la sfârșitul sarcinii înălțimea uterului este de aproximativ 30 de centimetri). Uterul este așezat în continuarea vaginului, în poziție ușor înclinată spre în față, deasupra vezicii urinare. Uneori se poate întâmpla ca poziția lui să fie și orientată ușor spre posterior (spre în spate), în acest caz fiind vorba despre retroversie uterină (uter retrovers). Uterul își schimbă ușor poziția în cursul ciclului menstrual. El este susținut de ligamente care îi conferă o anumită flexibilitate și în același timp îl împiedică să coboare în vagin. Peretele uterin este căptușit de o mucoasă numită endometru. Această mucoasă, destinată să găzduiască oul fecundat, bogată în vase sanguine și structuri glandulare, suportă importante modificări în funcție de perioadele ciclului menstrual și de vârsta femeii.
  • De fiecare parte a fundului uterin se desprind trompele uterine sau trompele lui Fallope. Sunt două tuburi flexibile, cu lungimea de 10 - 12 centimetri și cu diametrul interior puțin mai mare decât grosimea unui fir de păr. Ele se termină la nivelul fiecărui ovar printr-un pavilion cu franjuri mobili (fimbrii). Aceste fimbrii captează ovocitul eliberat la suprafața ovarului. Trompele uterine reprezintă locul de "rendez - vous" dintre ovocit și spermatozoizi. Aici va avea loc fecundarea. Rolul trompelor uterine este de a asigura supraviețuirea și trecerea spermatozoizilor și a ovocitului spre locul de fecundație și trecerea ovocitului fecundat înapoi spre uter, unde se va implanta în endometru.
  • Ovarele: cele două ovare, câte unul pe fiecare parte a uterului, sunt de mărimea unei căpșuni mai mari. Ovarele conțin celulele sexuale ale unei femei și mai sunt numite și ouă sau ovule. Ovarele unei nou-născute conțin un număr foarte mare de celule sexuale dar aceste celule nu sunt destul de dezvoltate pentru a produce copii, până când fata nu ajunge la o anumită vârstă. Pubertatea, perioada în care corpul unei fete începe să se transforme într-unul al unei tinere femei, se poate declanșa în orice moment de la 9 ani până la 13 sau 14 ani. La pubertate, o fată are în jur de 300.000-400.000 de celule sexuale. Acestea nu mai pot produce copii după vârsta de 50 de ani.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • ALBU, A. R.; et al. Curs de obstetrică, ginecologie şi neonatologie. București: Editura Universitară "Carol Davila", 2017. 391 p. ISBN 978-973-708-976-2
  • ANCAR, Virgiliu; IONESCU, Cringu. Ginecologie. București: Editura Național, 1999. 349 p. ISBN 973-9459-10-2
  • ARDELEANU, Valeriu. Ginecologie. Galați: Zigotto, 2008. 241 p. ISBN 978-973-1724-69-0
  • BARI, Maria. Obstetrica si ginecologie practica. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2004. 124 p. ISBN 973-30-1996-8
  • CERNEȚCHI, O.; EȘANU, Taisia; SÂRBU, Zinaida. Obstetrică. Ginecologie. Manual pentru studenții Facultăților de Stomatologie, Medicină Preventivă şi Sănătate Publică. Chișinău: Medicina, 2008. 272 p. ISBN 978-9975-915-36-6
  • FRIPTU, V; et al. Obstetrică şi ginecologie. Suport de curs. Chișinău: Medicina, 2018. 387 p. ISBN 978-9975-82-099-8
  • VÂRTEJ, Ioana; POIANĂ, Cătălina; VÂRTEJ, Anca. Ginecologie endocrinologică. București: Editura ALL, 2014. 711 p. ISBN 978-606-587-287-5
  • VÂRTEJ, Petrache. Ginecologie. București: Editura ALL, 1997. 501 p. ISBN 973-9229-68-9