Labia mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Labia mare
Labia majora outlined.jpg
Labiile mari sunt evidențiate prin linie întreruptă
Detalii
Latinălabium majus pudendi
Originea embrionarăFalduri labioscrotale
Parte avulvei
SistemAparatul genital feminin
Artera rușinoasă internă
Vena rușinoasă internă
Nervul rușinos
Ganglionii limfatici inghinali
Resurse externe
Gray'sp.1265
TAA09.2.01.003
FMA20367
Terminologie anatomică

Labia mare (lat. Labium major), sau buzele vaginale mari, reprezintă două pliuri tegumentare, situate longitudinal de la muntelui lui Venus până la perineu. Face parte din vulvă – formațiune ce întrunește toate organele sexuale feminine externe.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Denumirea provine de la cuvintele latinești labium – care înseamnă „buză” și majora – „mare”. Ele au fost numite așa deoarece la majoritatea femeilor labiile mari sunt mai îngroșate și acoperă labii mici. Dar, deoarece labiile mici, deseori, proeminează prin fanta vulvei, se utilizează și expresia labii externe. În așa caz, labiile mici arată mai voluminoase decât labiile mari și nu ar corespunde denumirii.

Anatomie[modificare | modificare sursă]

Labiile mari au o lungime de aproximativ 8–10 cm și lățimea de 2-3 cm. Între labii se găsește fanta vulvară – deschizătura în care se află vestibulul vaginal, labiile mici și clitorisul. Fiecare labie prezintă două suprafețe: una externă și alta internă. La finele maturizării, suprafața externă devine rugoasă, pigmentată, având o nuanță mai închisă decât pielea din regiunea învecinată și este acoperită cu păr. Suprafața internă este netedă și lipsită de pilozitate. Tegumentul ambelor fețe este bogate în glande sebacee și glande sudoripare apocrine. În partea anterioare (superioară) cele două labii se unesc formând comisura vulvară anterioară care trece în muntele lui Venus fără a contura o limită bine definită între ele. În partea posterioară, se formează comisura vulvară posterioră, care poate să lipsească la unele femei labiile trecând treptat în perineu. Între comisura posterioară și anus se află corpul perineului cu o lungime de 2,5 – 3 cm.

Din punct de vedere histologic, labiile mari sunt alcătuite din piele, dartos (format din fibre conjunctive, elastice, celule musculare netede), țesut celular subcutanat și sac elastic (format din strat fibroelastic și țesut adipos).[1]

Dimensiunile labiilor mari depind de cantitatea de grăsimi depozitate, fiind mai voluminoase în partea posterioară.

Funcție[modificare | modificare sursă]

Labiile constituie o protecție a structurilor interne mai sensibile ale vulvei (labiile mici, clitoris). Realizează reglarea termică și, datorită prezenței glandelor sebacee și sudoripare, contribuie la menținerea umidității vestibulului.

Referință[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Labia mare
  1. ^ BOLINTINEAN, S.; et al. Anatomia omului. Volumul III: Cavitatea abdomino-pelviană. Semestrul II. Ediție revizuită și adăugită. Timișoara: Editura „Victor Babeș”, 2018. 144 p. ISBN 978-606-786-090-0

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • CRIȘAN, Nicolae; NANU, Dimitrie. Ginecologie - Manual. București: Societatea Știință și Tehnică, 1997. 366 p. ISBN 973-9236-23-5
  • MUNTEANU, Ioan. Tratat de Obstetrică. București: Editura Academiei Române, 2001. ISBN 973-23-0789-5
  • PALADI, Gheorghe. Ginecologie. Chișinău: Editura ARC, 1997, 485 p.