Labia mică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Labia minora outlined.jpg

Labiile mici (lat. Labium minora pudendi) sau nimfele (nymphae), buzele vaginale mici, sunt două pliuri tegumentare situate între labiile mari, în fanta (șanțul) vulvară. Variază foarte mult în dimensiune, formă și culoare.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Denumirea organelor provine de la cuvintele latinești labium – „buză” și minora – „mică”. Ele sunt denumite așa deoarece sunt mai mici în raport cu labiile mari (Labia majora). Totuși, la multe femei labiile mici ies în afara labiilor mari și nu ar corespunde denumirii. Din acest motiv, în unele publicații indică se indică și termenul de labiile interne. Cuvântul nympha semnifică mireasă/fecioară tânără. În evul mediu aceste termen era utilizat cu privire la întreaga vulvă, ca mai apoi să se individualizeze doar la buzele mici. Deci, pentru descrierea acestor formațiuni se utilizează expresiile: labii mici, buze vaginale mici și nimfe, mai des utilizându-se ultimile două.

Anatomie[modificare | modificare sursă]

Buzele vaginale mici sunt două cute de piele care înconjoară lateral orificiul vaginal și urinar, unind-se în partea anterioară și posterioară. În partea anterioară fiecare labie se bifurcă în două repliuri ce înconjoară clitorisul – organul erectil al femeii. Repliul superior clitorisului al unei labii se unește cu cel al labiei opuse formând prepuțul clitoridian (praeputium clitoridis). Repliuri de dedesubtul clitorisului alcătuiesc împreună frâul clitoridian (frenulum clitoridis). În partea posterioară labiile se unesc în frâul (frenulum) labial (frenulum labiorum pudendi) sau furșetă. În unele cazuri furșeta lipsește și labiile mici se reduc treptat, unindu-se cu labiile mari.

Din punct de vedere morfologic, fiecare labie mică posedă câte două fețe și două margini. Fața externă vine în contact cu fața internă a labiilor mari. Labiile mici sunt despărțite de labiile mari prin șanțul nimfo-labial. Fețele interne a labiilor contactează între ele. Între labiile mici, pe linie mediană, se află șanțul nimfo-himenial, la baza căruia, prin îndepărtarea labiilor mici, se face vizibil vestibulul vaginal. Pe suprafața vestibulului se deschid canalele glandelor vestibulare (Skene, Bartholin), orificiile urinar și vaginal.

Marginea externă (inferioară) este liberă, convexă și prezintă pigmentație intensă. Marginea superioară aderă la vulvă.

Buzele vaginale mici au o lungime medie de circa de 30-40 mm, o lățime de 10-30 mm și grosimea de 4-5 mm, atestându-se o variabilitate individuală. Sunt alcătuite din două straturi de piele între care se află o placă alcătuită din țesut conjunctiv, fibre elastice și vase sangvine ramificate. Abundența vaselor sangvine crează un țesut erectil, similar țesutul spongios. Dermul labiilor mici este bogat terminații nervoase libere și receptori senzitivi, precum: corpusculii genitali senzitivi (corpusculii voluptății) - varietate a corpusculilor Krause, corpusculii Pacini și Meissner. Suprafața labiilor poate fi netedă sau rugoasă, roză sau brună. Tegumentul este lipsit de pilozitate și glande sudoripare, dar prezintă numeroase glande sebacee. La fetițele nou-născute labiile mici proeminează, ca mai apoi să fie acoperite de labiile mari. În perioada pubertară trec prin numeroase modificări, care se individualizează la fiecare femeie.

Fiziologie[modificare | modificare sursă]

Lubrifierea vulvei și dilatarea labiilor mici în timpul excitației

Buzele vaginale mici au o funcție majoră în activitatea sexuală. Datorită vascularizației bogate, ele constituie organe semierectile. Stimularea sexuală duce la constricția venelor, provocând mărirea în dimensiuni a labiilor mici. Grosimea labiile excitate pot crește de 2-3 ori. În faza de platou a răspunsului sexual, culoarea fețelor labiilor se schimbă de la roz până la un roșu intens. Modificările descrise, diferă la fiecare femeie.

Terminațiile nervoase libere și corpusculii senzitivi asigură sensibilitate înaltă, fiind una din zonele erogene importante, alături de clitoris (mai puțin bulbii vestibulari).

Glandele Bartholin elimină secreții ce lubrifiază intrarea în vagin în timpul actului sexual. Astfel, se previne iritația mecanică a epiteliului vulvar și vaginal. De asemenea, labiile mici apără orificiul vaginal de pătrunderea infecțiilor.

Prepuțul și frâul protejează clitorisul, care este foarte sensibil la atingere. Aceste structuri acoperă în totalitate clitorisul, care se retrage sub prepuț în timpul stimulării sexuale.

Variații[modificare | modificare sursă]

Variații ale vulvei

Aspectul buzelor vaginale mici este foarte diferit și individual pentru fiecare femeie. Ele pot fi mai late și să extindă din despicătura vulvară, fiind vizibile. Astfel, labiile mici par să fie mai mari decât labiile mari. De asemenea, la fiecare femei se deosebește lungimea labiilor mici, grosimea, suprafața tegumentului (neted sau rugos), culoarea (la femeile albe: roz, brună, gri sau chiar neagră) și simetria (una din labii poate să fie mai lată). Datorită varietății, nu se poate vorbi de o formă „normală” a labiilor, decât dacă aceasta provoacă iritare și inflamare. Nu se poate vorbi despre existența unui etalon al frumuseții al organelor genitale externe.[1]

Totuși, din cauza răspândirii largi a imaginile pornografice, prin intermediul mass-mediei și pe internet (adesea fiind selectate sau editate digital) are loc formare concepțiilor greșite despre ceea ce însemnă „normalul„.[2] Adesea, corpul nud feminin este prezentat cu labii externe ce acoperă complet celelalte structuri vulvare, iar labii mici sunt de dimensiuni reduse, invizibile la suprafață.[3] În lipsa unei informări corecte cu privire la cum ar trebuie să arate vulva, pot apărea efecte negative asupra stării emoționale a femeii. Acest lucru poate determina apariția tulburări emoționale și mentale, cum ar fi dismorfofobia, sentimentul de jenă de a ieși în public în haine strâmte sau în costum de baie, lipsa siguranței de sine, frica de apreciere negativă din partea celor din jur, inclusiv a partenerilor conjugali. În plus, a fost creată o nouă industrie în jurul chirurgiei cosmetice genitale feminine, care oferă o ”soluție” rapidă chirurgicală. de fapt, intervenția chirurgicală este necesară femeilor cu malformații ale organelor genitale sau în cazul apariția iritațiilor și inflamațiilor uro-genitale datorate dimensiunilor și formei labiilor. [3][4]

Percepția estică a a dimensiunii buzelor vaginale variază considerabil, unele persoane subliniind frumusețea buzelor mici mărite, în timp ce alte preferă labii mici reduse.

Din 2003 până în 2004, cercetătorii de la Departamentul de Ginecologie al Spitalului Elizabeth Garret Anderson din Londra, au măsurat dimensiunile labiilor și ale altor structuri genitale la 50 de femei, cu vârsta între 18 și 50 de ani (cu o medie de 35,6 ani). Rezultatele sunt prezentate în tabelul de mai jos.[1]

Caracterul Amplitudinea, mm Media, mm
Lungimea labiilor mici 20-100 60,6
Lățimea labiilor mici 5-60 21,8

Alt studiu din 2013, realizat printre 458 de femei cu vârsta de 14-60, prezintă următoare date:

  • Lățimea labiilor mici: 4-165 mm;
  • Simetria labiilor mici: 63% prezintă labii asimetrice, la 54% de respondenți diferența dintre labia stângă și dreaptă constituia până la 1 cm;
  • Culoare labiilor mici: 69,7% din femei posedă labii roz și 30,3% având o altă culoare, inclusiv maro, gri, violet și negru.[4]

În perioada mai 2012 și octombrie 2013 la Departamentul de Obstetrică și Ginecologie din Centrul Medical Kolding a fost efectuată o cercetare care viza vizibilitatea și lățimea labiilor mici ale pacientelor. În plus, femeile au fost întrebate dacă își percepeau organele genitale ca fiind normale sau nu. În total, au fost chestionate 244 de femei. Peste 90% din numărul femeilor aveau labii cu lățimea de cel puțin de 2,6 cm. Circa la 56% dintre persoanele investigate prezentau labii minore vizibile, adică, proeminau în afara labiilor mari sau erau la nivelul acestora. În ceea ce privește percepția, 86,5% au considerat labiile lor ca fiind normale. În concluzie, autorii subliniază că manifestare la exterior a labiilor mici este frecventă. [3]

Hipertrofie[modificare | modificare sursă]

Vulvă tipică cu labii „lărgite”
Hipertrofia labiilor mici începe să se dezvolte, de cele mai multe ori, în perioada pubertară.

Hipertrofia labiilor mici reprezintă dezvoltarea lor „excesivă”, ieșind mult dincolo de labiile mari. Cât privește definiția „hipertrofiei labiale” nu există un consens între specialiști din domeniu (ginecologi, pediatri și chirurgi plastici). În 1983, ginecologul Friedrich Eduard G., de la Universitatea din Florida, a propus ca „hipertrofie” a labiilor mici să se considere cazurile în care lățimea dintre marginea internă și marginea externă a labiei este mai mare de 5 cm. cercetători au sugerat că lățime „normală” a buzelor vaginale mici trebuie să fie nu mai mare de 3-4 cm.[5][6] Alții au propus să se măsoare lățimea labiilor mici nu de la marginea lor internă, ci în raport cu labiile mari.[7]

Cu toate acestea, această formă de „hipertrofie” nu este o maladie sau anomalie a organelor genitale. Mai degrabă, reprezintă o caracteristică individuală și normală a femeii.[5] De regulă, hipertrofia labială este inofensivă, numai în cazuri rare, labiile largite pot provoca disconfort, iritație sau dureri în timpul șezutului, practicării unor sporturi, contactului sexual etc. În astfel de situații se poate realiza labioplastie, procedură chirurgicală de scurtare/corecție a labiilor.[8][9]

Există puține date clinice pentru a putea identifica cauzele exacte a variației dimensiunilor buzelor mici. Se presupune că mărimea lor este influențată de către hormoni, factori genetici, inflamații anterioare ale labiilor, varicoza vulvare etc.[10][9]

Elongare[modificare | modificare sursă]

În unele triburi din Africa de Est și de Sud se practică alungirea buzelor vaginale mici. Fenomenul a fost descris pentru prima dată de către europeni la femeile khoikhoi, la care buzele mici ajungeau până la 20 cm în lățime, formând „șorțul hotentotelor”. În prezent această practică a fost documentată la mai multe popoare din Africa de Sud, Namibia, Lesotho, Zimbabwe, Zambia, Malawi, Mozambic, Tanzania, Burundi, Uganda, Rwanda, Republica Democrată Congo. Uneori, fetele se simt constrânse să-și alungească labiile din cauza fricii de stigmatizarea de către comunitate și lipsa perspectivei de a se căsători, bărbații considerând femeile cu labiile largi mai atractive.[11]

Alungirea buzelor vaginale este practicată pe parcursul mai multor ani pentru a obține rezultate de durată. Fetele încep să alungească labiile la vârsta de 8-14 ani, când labiile sunt mai elastice, și continuă până la maturitate, când se căsătoresc. Alungirea se face prin întinderea manuală a labiilor, intermediul masajului și cu ajutor unor creme sau unguente pe baza de amestec de ierburilor în dependență de regiune (Solanum incanum, Solanum aculeastrum, Bidens pilosa, frunze de bananier și cartofi, ulei de ricin etc). Pasta obținută ameliorează durerea, înmoaie și măresc volumul labiilor pentru a facilita întinderea.[11][12]

Motivul pentru care femeile recurg la această practică este intensificarea plăcerii sexuale a ambilor parteneri. Labiile mici alungite, dilatate în momentul excitației, măresc suprafața de contact a organelor genitale în timpul actului sexual și îngustează intrarea în vagin, amplificând recepția senzitivă.[13][14] În Rwanda, femeile care au buzele vaginale mai mare ating mai ușor orgasmul.[12]

Anterior, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a inclus alungirea labiilor în categoria mutilării genitale feminine. În 2008, OMS a recalificat practica ca o modificare corporală fără efecte negative.[13]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Labia mică
  1. ^ a b Lloyd, Jillian et al. Female genital appearance: 'normality' unfolds. In: British Journal of Obstetrics and Gynaecology, May 2005, Vol. 112, pp. 643–646. PMID 15842291
  2. ^ Jones, Bethany; Nurka, Camille. Labiaplasty and pornography: a preliminary investigation. In: Porn Studies, Volume 2, 2015, pp. 62-75. https://doi.org/10.1080/23268743.2014.984940
  3. ^ a b c Lykkebo AW, Drue HC, Lam JUH, Guldberg R. The Size of Labia Minora and Perception of Genital Appearance: A Cross-Sectional Study. In: Journal of Lower Genital Tract Disease. Volume 21, Number 3, 2017, pp. 198-203.
  4. ^ a b Labia Minora and Vulvar Appearance. Large Labia Project, 2013. www.largelabiaproject.org.
  5. ^ a b Gulia, Caterina et al. Labia minora hypertrophy: causes, impact on women’s health, and treatment options. International Urogynecology Journal, Volume 28, 2017, Issue 10, pp. 1453–1461. https://doi.org/10.1007/s00192-016-3253-8
  6. ^ Bragagnini Rodríguez, P.; et al. Hipertrofia de labios menores. Un problema creciente en la adolescencia. Cirugía pediátrica, 28, 2015, pp. 196-199
  7. ^ Smarrito, S. Classification of Labia Minora Hypertrophy: a retrospective study of 100 patient cases. JPRAS Open (2017), doi: 10.1016/j.jpra.2017.05.013
  8. ^ Karoon Agrawal, Pankaj Kumar Patel, Shamendra Anand Sahu. Premenarchal labia minora hypertrophy. Indian Journal of Plastic Surgery. 49 (2), 2016, pp. 245–248.
  9. ^ a b Crowder, C.; Buono, K.; Lane, F.L. Labia minora hypertrophy in monozygotic twins: embryology, definition, and surgical management. American Journal of Obstetrics & Gynecology, Volume 220, 2019, Issue 3, Supplement, pp. S782
  10. ^ Barrett, Mary M.; Carlson, J. Andrew. A Clinicopathologic Study of Labia Minora Hypertrophy: Signs of Localized Lymphedema Were Universal. Journal of Lower Genital Tract Disease, Volume 18, 2014, pp. 13–20. doi: 10.1097/LGT.0b013e31828d3989
  11. ^ a b Martínez Pérez, Guillermo; Bagnolb, Brigitte; Tomás Aznara, Concepción. Autoerotism, homoerotism, and foreplay in African women who practice labia minora elongation: a review. In: International Journal of Sexual Health, Volume 26, 2014, pp. 314-328 https://doi.org/10.1080/19317611.2014.910585
  12. ^ a b Koster, M.; Price, L.L. Rwandan female genital modification: Elongation of the Labia minora and the use of local botanical species. In: Culture Health & Sexuality, 10 (2), 2008, pp. 191-204. https://doi.org/10.1080/13691050701775076
  13. ^ a b Akumu, Patience. Labia elongation: Invaluable culture or dangerous practice?. The Observer, 16 iunie 2010.
  14. ^ Khau, Mathabo. Female sexual pleasure and autonomy: What has inner labia elongation got to do with it?. In: Sexualities, 15 (7), pp. 763-777.https://doi.org/10.1177%2F1363460712454068

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Munteanu, Octavian; Secară, Diana; Brătilă, Elvira. Tratat de ginecologie pediatrică. București: Editura Universitară "Carol Davila", 2015. 349 p. ISBN 978-973-708-637-2
  • Cernețchi, Olga; Eșanu, Taisia; Sârbu, Zinaida. Ginecologie obstetrică. Chișinău: Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 2006. 330 p. ISBN 978-9975-918-34-3

Legături externe[modificare | modificare sursă]