Clitoris

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Clitoris, vizibil în partea superioara a vulvei

1 - Prepuț
2 - Gland

Clitorisul este un organ prezent doar la femelele mamiferelor. La om este situat la intersecția anterioară a labiilor mici ale vulvei.

La femeie partea vizibilă arata ca un buton și este situat în apropierea joncțiunii anterioare a labiilor mici (buzele mici), deasupra deschiderii uretrei și vaginului. Clitorisul este omolog cu penisul.

La om, clitorisul este cea mai sensibilă parte erogenă (susceptibilă de a produce excitații sexuale) a femeii, precum și cauza principală a plăcerii sexuale feminine. Capabilă de a produce excitare sexuală, erecție clitoridiană și orgasm la stimularea sexuală, dimensiunea și sensibilitate sa poate varia, și a fost obiectul unor ample dezbateri sociologice, sexologice și medicale.

Clitorisul este acoperit de un rest de piele, numit prepuț, similar cu prepuțul de la capătul penisului bărbaților.[1]

La specia de hiene Crocuta crocuta sistemul uro-genital este unic datorită faptului ca femelele urinează, se împerechează și nasc printr-un clitoris extins, erectil, cunoscut ca pseudo-penis.

Anatomie[modificare | modificare sursă]

Anatomia internă a vulvei. Structura clitorisului.

Clitorisul este alcătuit gland, corp și două rădăcini laterale. Glandul reprezintă partea vizibilă a clitorisului, situat mai jos de comisura anterioară a labiilor mari. Glandul clitorisului este o formațiune semierectilă, rotunjită, alcătuită din țesut conjunctiv cu multe ramificații arteriale. Epiteliul glandului prezintă aproximativ 8000 de terminații nervoase tactile, fiind una din cele mai sensibile zone a corpului feminin. Glandul este amplasat pe  extremitatea anterioară a corpului clitorisului.

Corpul clitorisului este alcătuit din doi corpi cavernoși înveliți în fascie – membrană fibro-elastică. Ambii corpi cavernoși sunt separați median printr-un sept. Corpii cavernoși sunt formați din țesut erectil reprezentat din lacune care se umple cu sânge în momentul stimulării sexuale. Corpii cavernoși se ramifică în două ramuri laterale care se numesc rădăcini ale clitorisului. Corpului clitorisului nu este vizibil în întregime, dar poate fi palpabil. Atât glandul cât și corpul sunt acoperite de prepuțul clitorisului – porțiuni tegumentare ale labiilor mici.

Un studiu din 1992, a determinat că lungimea clitorisului, doar glandul și corpul, este de 16,0 ± 4,3 m. Cercetătorii de la spitalul Elizabeth Garrett Anderson and Obstetric din Londra au măsurat dimensiunile a mai multor structuri ale vulvei (labiile, clitoris etc.) la 50 de femei cu vârsta între 18 și 50 de ani (media - 35,6 ani) în anii 2003 și 2004. Conform rezultatele obținute, glandul clitorisului măsura 3-10 mm, media fiind de 5,5 mm. Alte cercetări au arătat că clitorisul, în totalitate, poate avea lungimea de 10 cm, inclusiv 3-5 cm – lungimea rădăcinilor.

Funcție[modificare | modificare sursă]

Clitorisul nu joacă niciun rol în reproducere. El este destinat exclusiv plăcerii sexuale.

Din cauza dimensiunilor reduse importanța sa a fost subestimată de către femei, dar și bărbați, până la mijlocul secolului XX. Anne Koedt în eseul „Mitul Orgasmului Vaginal” (1969) tratează problema producerii și intensității orgasmului feminin, localizându-l exclusiv în clitoris.[2] Stimularea clitorisului nu este unica modalitatea de atingerea a orgasmului. Procesele fiziologice în timpul actului sexual sunt foarte individualizate și nu se poate exprima o regulă generală asupra modului de obținere a orgasmului.

În momentul excitării clitorisul se mărește în dimensiuni și devine erect prin vasoconstricția venelor de către mușchi care blochează sângele în cavitățile corpilor cavernoși. La început poate fi vizibil, însă odată cu creșterea erecției se ascunde sub pielea prepuțului. Stimularea sexuală a clitorisului poate fi directă sau indirectă. Stimularea directă se manifestă prin sărut, atingerea și mângâierea manuală sau penială, etc, a clitorisului, prepuțului, partea anterioară a labiilor mici.[3] Stimularea indirectă are loc în timpul penetrării vaginale prin implicarea formațiunilor vulvare. Conform unor studii 70-80% dintre femei necesită stimulare clitorisului pentru obținerea orgasmului.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sfatul medicului: clitorisul
  2. ^ POPESCU, Liliana. Politica sexelor. București: Maiko, 2004. 386 p. ISBN 973-86706-3-2
  3. ^ ZOLOTARIOV, Elena. Planificarea familială. Informare – Educație – Comunicare. Curs universitar. Bălți: Presa universitară bălțeană, 2005. 296 p.