Glanda lui Bartholin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Glanda lui Bartholin
Skenes gland RO.png
Poziția orificiului canalului glandei Bartholin (drepte) în vestibulul vaginal al vulvei
Detalii
Latinăglandula vestibularis major
Originea embrionarăSinusul urogenital
Parte aVulvei
SistemAparatul genital feminin
Artera pudendală internă
Vena pudendală internă
Nervul pudendal
Ganglionii limfatici inghinali profunzi
Resurse externe
Gray'sp.1266
TAA09.2.01.016
FMA9598
Terminologie anatomică

Glandele Bartholin (glandele vestibulare mari) reprezintă organe perechi ale vulvei (aparatul genital feminin). Sunt localizate simetric, în grosimea labiilor mari (buzele vaginale externe), la adâncimea de cca 1 cm sub piele.[1] Glandele sunt, aproximativ, de mărimea și de forma boabelor de fasole. Au fost descrise pentru prima dată în secolul al XVII-lea de către anatomistul danez Caspar Bartholin.[2][3]

Structură[modificare | modificare sursă]

Glandele Bartholin sunt de formă ovoidală, cu lungimea de 1,5 cm și lățimea de 0,5 cm. Glandele se găsesc între vagin și bulbii clitoridieni, fiind parțial acoperite de către aceștia.[4][2] Canalul excretor al fiecărei glande este lung de 1,5-2 cm și se deschid pe părțile laterale față de orificiul vaginal, în șanțul labio-himenal/vestibulul vaginal).[1][5]

Embriologic, glandele Bartholin se dezvoltă din sinusul uro-gential. Sunt irigate de artera pudendală externă. Inervația este asigurată de nervul pudendal. Drenajul limfatic al glandelor Bartholin este realizat de ganglionii inghinali și pelvieni superficiali.[3]

Funcție[modificare | modificare sursă]

Secreția acestor glande contribuie la lubrifierea vulvei și vaginului în timpul actului sexual.[4] Eliminarea mucusului se datorează contracției mușchiului bulbo-cavernos.[1]

Omologie[modificare | modificare sursă]

Glandele lui Bartholin sunt organe omoloage cu glandele bulbouretrale la bărbați, responsabile de eliminarea lichidului preejaculator ce neutralizează aciditatea particulelor de urină rămase în uretră.

Patologii[modificare | modificare sursă]

Acestea se pot inflama în momentul în care canalele ce fac legătura până la vagin se înfundă în rezultatul unei infecții, dar nu neapărat, formele ușoare putând apărea și în urma unei banale răceli. Deși, în mod normal, nu se simt sub piele, dar în cazul în care aceasta se inflamează, glandele Bartholin se măresc în volum și devin palpabile.

Tratamentul este bazat în formele ușoare pe ibuprofen sau eventual antibiotice. În cazurile grave este necesară extirparea glandei prin intermediul unei intervenții chirurgicale minore.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c RÂCĂ, Nicolae; CERNEA, Nicolae; GHEORMAN, Vaferiu; VĂDUVA, Cristian; TĂNASE, Florentina. Ginecologie. Craiova: Editura Medicală Universitară, 2005. 600 p.  ISBN 973-7757-23-8
  2. ^ a b CRIȘAN, Nicolae; NANU, Dimitrie. Ginecologie - Manual. București: Societatea Știință și Tehnică, 1997. 366 p. ISBN 973-9236-23-5
  3. ^ a b LEE, M. Y; DALPIAZ, A; SCHWAMB, R; MIAO, Y; WALTZER, W; KHAN, a. "Clinical Pathology of Bartholin's Glands: A Review of the Literature". Current Urology. 8 (1), 2015, PP. 22–25. doi:10.1159/000365683. PMC 4483306.
  4. ^ a b MUNTEANU, Ioan. Tratat de Obstetrică. București: Editura Academiei Române, 2001. ISBN 973-23-0789-5
  5. ^ STAMATIAN, Florin; SURCEL, I. Vasile; ONA, Dan; ROȘCA, Augustin. Obstetrică și ginecologie. Vol. 1. Obstetrica. Cluj-Napoca: Editura Echinox, 2003. 347 p. ISBN 973-8298-35-0

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Glanda lui Bartholin