Glanda lui Bartholin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Poziția orificiului canalului glandei Bartholin (drepte) pe suprafața vestibulului vaginal al vulvei

Glandele Bartholin (altă denumire: Glandele vestibulare mari) reprezintă organe perechi ale vulvei (aparatul genital feminin). Sunt localizate simetric, în grosimea labiilor mari (buzele vaginale externe), la adâncimea de cca 1 cm sub piele.[1] Glandele sunt, aproximativ, de mărimea și de forma boabelor de fasole. Au fost descrise pentru prima dată în secolul al XVII-lea de către anatomistul danez Caspar Bartholin.[2][3]

Structură[modificare | modificare sursă]

Glandele Bartholin sunt de formă ovoidală, având o lungime de 1,5 cm și o lățime de 0,5 cm. Glandele se găsesc între vagin și bulbii vestibulari, fiind parțial acoperite de către aceștia.[4][2] Canalele excretoare al fiecărei glande este lung de 1,5-2 cm și se deschid pe părțile laterale ale vaginului, între labiile mici și orificiul vaginal (în șanțul labio-himenal/vestibulul vaginal).[1][5]

Embriologic, glandele Bartholin se dezvoltă din sinusul uro-gential. Sunt irigate de artera rușinoasă externă. Glandele sunt inervată de către nervul rușinos. Drenajul limfatic al glandelor Bartholin este asigurat de ganglionii inghinali și pelvieni superficiali.[3]

Funcție[modificare | modificare sursă]

Secreția acestor glande contribuie la lubrifierea vulvei și vaginului în timpul actului sexual.[4] Eliminarea mucusului se datorează contracției mușchiului bulbo-cavernos.[1]

Patologii[modificare | modificare sursă]

Acestea se pot inflama în momentul în care canalele ce fac legătura până la vagin se înfundă în urma unei infecții, dar nu neapărat, formele ușoare putând apare și în urma unei banale răceli. Deși în mod normal nu se simte sub piele, în cazul în care aceasta se inflamează, glanda Bartholin poate ajunge la dimensiunea unei portocale.

Tratamentul este bazat în formele ușoare pe ibuprofen sau eventual antibiotice. În cazurile grave este necesară extirparea glandei prin intermediul unei intervenții chirurgicale minore.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c RÂCĂ, Nicolae; CERNEA, Nicolae; GHEORMAN, Vaferiu; VĂDUVA, Cristian; TĂNASE, Florentina. Ginecologie. Craiova: Editura Medicală Universitară, 2005. 600 p.  ISBN 973-7757-23-8
  2. ^ a b CRIȘAN, Nicolae; NANU, Dimitrie. Ginecologie - Manual. București: Societatea Știință și Tehnică, 1997. 366 p. ISBN 973-9236-23-5
  3. ^ a b LEE, M. Y; DALPIAZ, A; SCHWAMB, R; MIAO, Y; WALTZER, W; KHAN, a. "Clinical Pathology of Bartholin's Glands: A Review of the Literature". Current Urology. 8 (1), 2015, PP. 22–25. doi:10.1159/000365683. PMC 4483306.
  4. ^ a b MUNTEANU, Ioan. Tratat de Obstetrică. București: Editura Academiei Române, 2001. ISBN 973-23-0789-5
  5. ^ STAMATIAN, Florin; SURCEL, I. Vasile; ONA, Dan; ROȘCA, Augustin. Obstetrică și ginecologie. Vol. 1. Obstetrica. Cluj-Napoca: Editura Echinox, 2003. 347 p. ISBN 973-8298-35-0

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Glanda lui Bartholin