Glanda lui Skene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Poziția orificiului canalului drept al glandei lui Skene pe suprafața vestibulul vaginal al vulvei

Glandele lui Skene (Glandele vestibulare mici, Glandele parauretrale) sunt amplasat în partea anterioară a vulvei, în jurul uretrei. Structura microscopică și conținutul substanței secretate prezentă afinități cu prostata. Petru prima dată, țesutul glandular prostatic a fost descri de către ginecologul american de origine germană Alexander Skene în 1880.

Structură[modificare | modificare sursă]

Glandele lui Skene reprezintă organe duble, au forma unor tuburi subțiri și ramificate, adiacente porțiunii inferioare a uretrei. Lungimea tuburilor ramificate poate măsura peste 4 cm. Din punct de vedre histologic, pereții tuburilor sunt alcătuiți dintr-un strat de celule epiteliale columnare și un strat de celule secretorie cilindrice înzestrate cu microvili.[1][2] Canalele de excreție ale glandelor aproximativ sunt paralele și însoțesc uretra pe o distanță de 1,5 cm.[3] Orificiile canalelor ale glandelor Skene sunt amplasate pe părțile laterale ale meatului urinar.[4]

Funcție[modificare | modificare sursă]

Secreția glandelor lui Skene, în combinație cu cea a glandelor sebacee și descuamația epitelială a mucoasei labiilor, produce o substanță cu aspect alb-lăptos, numită smegmă.[5] Unii ginecologi sunt de părea că fluidul elaborat de aceste glande menține nivelul umidității orificiului uretral și poate avea proprietăți antimicrobiene care protejează tractul urinar de infecții.[6]

Totuși, rolul glandelor este disputat, în special, este dezbătută importanța sa în viața sexuală a femeii. Unii medici afirmă că lichidul eliminat de unele femei în timpul orgasmului („ejacularea feminină”) provine din aceste glande. Datorită amplasării sale în apropierea peretelui anterior al vaginului, se presupune existența unei legături între glandele Skene și sursa orgasmul în punctul G.[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ DAGUR, G.; et al. Clinical implications of the forgotten Skene's glands: A review of current literature. Polish Annals of Medicine , 23, 2016, pp. 182 – 190. DOI: 10.1016/j.poamed.2016.02.007
  2. ^ Zaviacic, M; Jakubovská, V; Belosovic, M; Breza, J (2000). "Ultrastructure of the normal adult human female prostate gland (Skene's gland)". Anatomy and Embryology. 201 (1): 51–61. doi:10.1007/PL00022920 (inactive 21 July 2019). PMID 10603093.
  3. ^ Zanoschi, C.; Moldovanu, R. Uretra femenină - implicații anatomo-clinice. Anatomie și tehnici chirurgicale Jurnalul de Chirurgie, Nr. 1, Vol. 11, 2006, pp. 98-102 [ISSN 1584 – 9341]
  4. ^ FARAGE, Miranda A.; MAIBACH, Howard I. The vulva: physiology and clinical management. Second edition. Boca Raton: CRC Press (SUA), 2018. 352 p. ISBN 9781498752435 (pack : hardback : alk. paper) | ISBN 9781498752459 (ebook (Vitalbook)) | ISBN 9781498752442 (ebook (PDF))
  5. ^ FURĂU, Gheorghe. Ginecologie. 2005. 238 p.
  6. ^ A female prostate?". Berkeley Wellness, University of California at Berkeley. 18 April 2013.
  7. ^ Dwyer, Peter L. Skene’s gland revisited: function, dysfunction and the G spot. International Urogynecological Journal, 23, 2012, pp. 135–137.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Nedelciuc, Boris. Punctul G și “prostata femeilor”. Health & Beauty Online Journal, 22 octombrie 2015.