Operaţiunea Frühlingserwachen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Operaţiunea Frühlingserwachen Parte a luptelor de pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial Perioada: 6 – 16 martie 1945 Locaţia: Lacul Balaton, Ungaria Rezultat: Victorie sovietică Combatanţi Germania Nazistă Statul Ungar Uniunea Sovietică Fişier:BulgarianRegencyFlag.gif Bulgaria Comandanţi Josef Dietrich (Armata a 6-a SS Panzer) Fiodor Tolbuhin (Frontul al III-lea Ucrainean) Efective 140.000 900 blindate 465.000 Pierderi 14.818 32.899

Frontul de Răsărit (Al Doilea Război Mondial) Barbarossa –Finlanda – Silberfuchs – Smolensk 1 –Odessa – Elnia – Harkov 1 – Uman – Kiev 1 – Rostov 1 – Leningrad – Moscova – Sevastopol – Rjev-Viazma – Harkov 2 – Fall Blau – Voronej 1 – Edelweiss – Stalingrad – Velikie Luki – Uranus – Rjev-Sicevka – Saturn – Harkov 3 – Kursk – Smolensk 2 – Belgorod – Harkov 4 – Nipru – Kiev 2 – Korsun – Narva 1 – Narva 2 – Punga lui Hube – Bagration – Lvov-Sandomierz – Iaşi-Chişinău – Debreţin – Budapesta–Vistula-Oder – Balaton – Königsberg – Berlin – Halbe – Praga

Campania din Ungaria 1944 –1945 Această căsuţă: vizualizare • discuţie • modificare Debreţin – Budapesta – Balaton – Viena

Operaţiunea Frühlingserwachen (Reînvierea de primăvară) (Unternehmen Frühlingserwachen), cunoscută şi ca Ofensiva Lacul Balaton, (6 – 16 martie 1945) a fost ultima ofensivă majoră lansată de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. Această ofensivă a fost lansat de germani în mare secret pe 6 martie 1945 în Ungaria în regiunea lacului Balaton, ca parte a luptelor de pe frontul de răsărit. În această regine se aflau unele dintre ultimele zăcăminte de petrol la care mai avea acces Germania Nazistă. .

Operaţiunea Frühlingserwachen a implicat mai multe mari unităţi germane retrase de pe frontul de vest, după eşecul Ofensivei din Ardeni, printre acestea aflându-se şi Armata a 6-a SS Panzer.

Cuprins 1 Forţele implicate în luptă 1.1 Forţele Axei 1.2 Forţele sovietice 2 Planul german 3 Atacul german 4 Contraofensiva sovietică şi operaţiunile următoare 5 Urmări 6 Vedeţi şi: 7 Note

[modifică] Forţele implicate în luptă

[modifică] Forţele Axei

• Elemente ale Grupului de Armate Sud (german) (Heeresgruppe Sud)
  • Armata a 6-a SS Panzer, inclusiv Divizia Leibstandarte Adolf Hitler
  • Armata a 2-a Panzer germană
  • Armata a 6-a germană
  • Armata a 3-a maghiară
• Elemente ale Grupului de armate E (Heeresgruppe E)

[modifică] Forţele sovietice

• Elemente ale Frontului al 3-lea Ucrainean
  • Armata 4-a de gardă sovietică
  • Armata a 6-a de tancuri de gardă sovietică
  • Armata a 9-a de tancuri de gardă sovietică
  • Armata 26-a sovietică
  • Armata 27-a sovietică
  • Armata 46-a sovietică
  • Armata 57-a sovietică
  • Armata I bulgară

[modifică] Planul german

Planul german de atac împotriva Frontului al 3-lea Ucrainean de sub conducerea generalului Fidor Tolbuhin era foarte ambiţios. Armata a 6-a SS Panzer comandată de generalul Sepp Dietrich trebuia să fie vârful de lance al atacului german. Germanii trebuiau să înainteze dintr-o zonă de la nord de lacul Balaton pe un front larg. Armata a 6-a SS Panzer trebuia să străpungă liniile Armatei a 27-a sovietică spre linia Dunării. După ce ar fi atins aliniamentul fluviului, o parte a Armatei a 6-a ar fi trebuit să-şi schimbe direcţia de atac spre nord. Această coloană, care ataca pe direcţia nord, trebuia să străpungă liniile Armatei a 6-a de tancuri de gardă sovietică şi mai apoi să se deplaseze în continuare spre nord pentru a recuceri Budapesta. Oraşul fusese cucerit de sovietici pe 13 februarie 1945. Cea de-a doua coloană a Armatei a 6-a SS trebuia să se îndrepte spre sud, să se deplaseze de-a lungul Canalului Sio şi să facă joncţiunea cu unităţile Grupului de Armate E. Gupul de Armate E trebuia la rândul lui să atace prin Mohács şi, deplasându-se spre nord, să facă joncţiunea cu Armata a 6-a SS. Dacă manevra ar fi avut succes, ramura sudică a atacului Armatei a 6-a SS şi Grupul de Armate E ar fi încercuti Armatele sovietice a 26-a şi a 57-a.

Armata a 6-a SS trebuia să angajeze lupta cu Armata a 26-a sovietică, în timp ce Grupul de Armate E o încercuia. În mod asemănător, Armata a 2-a Panzer, care ataca dintr-o zonă de la sud de lacul Balaton, trebuia să angajeze lupta cu Armata a 57-a sovietică. Armata a 3-a maghiară trebuia să atace în zona de nord a operaţiunii şi să se îndrepte spre vest spre Budapesta.

[modifică] Atacul german

Ofensiva a fost declanşată conform planificării pe 6 marite 1945. Atacul dat de Armata a 6-a SS Panzer a avut în primele rânduri cele mai bune unităţi germane, precum Divizia Leibstandarte Adolf Hitler. În ciuda terenului puternic noroios, germanii au înregistrat iniţial un mare succes, luând unităţile sovietice prin surprindere. În scurtă vreme însă, sovieticii au reuşit să oprească ofensiva germană.

Pe 14 marite, Operaţiunea Frühlingserwachen se afla în impas. În acel moment, Joseph Goebbels făcea o însemanre în jurnalul său, prin care recunoştea eşecul operaţiunii. În ciuda înaintării iniţiale puternice a Armatei a 6-a SS, Armata a 2-a Panzer nu a obţinut rezultatele aşteptate, iar ramura nordică a atacului Armatei a 6-a s-a împotmolit reapid. Grupul de Armate E, atacată din spate de partizanii iugoslavi conduşi de Josip Broz Tito, nu a reuşit măcar să se apropie de Mohács.

[modifică] Contraofensiva sovietică şi operaţiunile următoare

Pe 16 martie 1945, sovieticii au contraatacat cu toată forţa. În numai 24 de ore de la declanşarea contraatacului, forţele sovietice i-au respins pe germani înapoi pe poziţiile de plecare. ^[1]

Pe 22 martie 1945, germanii, depăşiţi numeric şi dotaţi doar cu puţine blindate în stare de funcţionare, au fost obligaţi să se retragă pentru a pregăti noi poziţii defensive în vestul Ungariei. Ofensiva sovietică a continuat.

Pe 30 martie 1945, Frontul al 3-lea Ucrainean a traversat frontiera maghiară şi a intrat în Austria.

Pe 4 aprilie 1945, Armata a 6-a SS Panzer era în regiunea capitalei austriece, pregătindu-se pentru atacul sovietic – Ofensiva Viena. Forţele sovietice – Armatele a 4-a de tancuri de gardă, a 6-a de tancuri de gardă, a 9-a de tancuri de gardă şi a 46-a erau în plin proces de încercuire a capitalei austriece. Ofensiva Viena a trupelor sovietice s-a încheuiat pe 13 aprilie, odată cu cucerirea oraşului.

Pe 15 aprilie, resturi ale Armatei a 6-a germane luptau încă la nord de Graz împotriva Armatelor a 26-a şi a 24-a sovietice, iar în sud, resturile Armatei a 2-a Panzer luptau în regiunea Maribor Armatei a 57-a sovietice şi a Armatei I bulgară.

Între 16-25 aprilie, Armata a 3-a maghiară a fost distrusă în apropierea Budapestei de Armata a 46-a sovietică, aflată în marş spre Viena şi Bratislava.

Unele subunităţi maghiare au supravieţuit luptelor de la Budapesta şi au continuat lupta alături de germani. De exemplu, pe 30 aprilie, Divzia Szent László figura încă în cadrul Armatei a 2-a Panzer.

[modifică] Urmări

Aproape inevitabil, Operaţiunea Frühlingserwachen a fost un eşec al Armatei germane. În ciuda succeselor iniţiale, această operaţiune a fost un exemplu perfect al hotărârilor militare din ce în ce proaste ale lui Hitler în perioada de sfârşit a războiului. Operaţiunea a avut încă din faza de planificare obiective mult prea îndrăzneţe. Nu numai că trebuia recucerită Budapesta, dar trebuiau apărate şi câmpurile petroliere de la Nagykanizsa. În plus, Hitler spera ca ofensiva germană să împingă Frontul al 3-lea Ucrainean înapoi pe aliniamentul Dunării, ceea ce ar fi oprit înaintarea generală sovietică în Ungaria.

Generalii germani speraseră ca trupele de elită şi importantele cantităţi de echipamente şi provizii pe care Hitler le direcţionase pentru Operaţiunea Frühlingserwachen să fie folosite în alte zone ale frontului mai primejduite. Generalii au încercat să-l convingă pe Hitler să folosească aceste resurse mai degrabă pentru apărarea Germaniei. În ciuda tuturor argumentelor logice ale militarilor, Hitler a insistat să declanşeze un atac prin care spera greşit să distrugă întreg frontul de sud sovietic fără a avea un sprijin aerian şi cu rezerve insuficiente de combustibil. Mai multe săptămâni înainte de declanşarea Operaţiunii Frühlingserwachen, frontul de vest din regiunea Rhineland a fost slăbit de transporturile de trupe şi armament spre Ungaria.

Din punct de vedere strategic, Operaţiunea Frühlingserwachen nu a avut nicio influenţă asupra sfârşitului celui de-al doilea război mondial. La nivel tactic, operaţiunea a pus în evidenţa calităţile de luptă ale unei armate germane, capabile încă de acţiuni ofensive. Dar în acelaşi măsură, a demonstrat şi slăbiciunile generale ale aceleiaşi armate, respinse de Armata Roşie după numai 24 de ore de contraofensivă.

[modifică] Vedeţi şi:

• Frontul de răsărit (al doilea război mondial)
• Istora Germaniei în timpul celui de-al doilea război mondial
• Ungaria în timpul celui de-al doilea război mondial
• Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al doilea război mondial
• Bătălia de la Budapesta - 1944/45
• Ofensiva Viena - 1945
• Ofensiva Praga - 1945

[modifică] Note

Al doilea război mondial Această căsuţă: vizualizare • discuţie • modificare
Europa Apuseană – Europa Răsăriteană – China – Africa (N – E–V)– Mediterana – Orientul Mijlociu – Asia şi Pacific – Atlantic
Participanţi			Tabel cronologic		Aspecte
Până în 1945, doar dacă nu este indicat altfel, nu include statele-satelit..			Preludiu Cauzele războiului ... în Asia ... în China ... în Europa 1939 Invadarea Poloniei Războiul ciudat Războiul de iarnă Bătălia Atlanticului3 1940 Danemarca şi Norvegia Bătălia Franţei Bătălia Angliei Ocuparea statelor baltice Basarabia şi Bucovina Invadarea Greciei Invadarea Indochinei 1941 Invadarea Iugoslaviei Invadarea Uniunii Sovietice Bătălia de la Moscova Atacul de la Pearl Harbor 1942 Bătălia de la Midway Bătălia de la Stalingrad Bătălia de la El Alamein	1943 Sfârşitul războiului în Africa Bătălia de la Kursk Campania din Guadalcanal Invazia aliată din Italia 1944 Bătălia pentru Normandia Operaţiunea Bagration Operaţiunea Iaşi-Chişinău Eliberarea Parisului Operaţiunea Market Garden Bătălia din Golful Leyte 1945 Bătălia din Okinawa Bătălia Berlinului Capitularea Germaniei Hiroşima şi Nagasaki Capitularea Japoniei alte bătălii... Urmări Efecte Pierderi Strămutarea germanilor Războiul Rece Zonele aliate de ocupaţie din Germania Planul Morgenthau Modificări teritoriale Ocupaţia Japoniei Al doilea război mondial în cultura contemporană	Atacuri asupra Americii de Nord Blitzkrieg Gradele militare comparate Criptografia Frontul intern Recompense militare Echipamente militare Producţia militară Rezistenţa Tehnologia Războiul total Impactul asupra civililor Crimele de război ale Aliaţilor Crimele de război germane Holocaustul (Shoah) Crimele de război japoneze Crimele de război sovietice Bombardamentele strategice Hiroşima şi Nagasaki Femei de reconfortare Masacrul din Nanking Asediul Leningradului
Aliaţii		Axa
în război din 1937  China începând din 1939  Polonia  Regatul Unit  Franţa  Canada  Australia  Noua Zeelandă  Africa de Sud începând cu 1940  Norvegia  Belgia  Olanda  Grecia	începând cu 1941  Iugoslavia  Uniunea Sovietică  Statele Unite  Cehoslovacia (guvernul în exil) începând cu 1942  Brazilia începând cu 1943  Italia începând cu 1944  România  Bulgaria  Finlanda alţii...	în război din 1937  Japonia începând cu 1939  Germania  Slovacia începând cu 1940  Italia (până în 1943) începând cu 1941  Bulgaria  (până în 1944)  România  (până în 1944)  Ungaria  Finlanda  (până în 1944) începând cu 1942  Tailanda alţii...
Rezistenţa Austria  -   Baltica1 -   Cehoslovacia  -   Danemarca  -   Etiopia  -   Franţa  -   Germania  -   Grecia  -   Italia  -   Iugoslavia  -   Evreii  -   Olanda  -   Norvegia  -   Polonia  -   Tailanda  -   URSS  -   Ucraina2 -   Vietnam  -   alţii...
			Liste
			Categorii Conferinţe Subiecte
1 antisovietică. 2 antigermană, antisovietică şi antipoloneză. 3 a durat întreg războiul, până în mai 1945.