Bătălia pentru Caucaz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia pentru Caucaz
Parte a Frontul de Răsărit
Eastern Front 1942-05 to 1942-11.png
Avansul armatei germane în vara anului 1942
Informații generale
Perioadă 25 iulie 1942 - 12 mai 1944
Loc Caucaz, URSS
Rezultat Victorie sovietică
Combatanți
Germania Nazistă Germania Nazistă
România Regatul României
Ungaria Regatul Ungariei

Regatul Italiei (1861-1946) Regatul Italiei (1861-1946)
Croația Croația
Republica Cecenă Icikeria insurgenți Ceceni

Uniunea Sovietică Uniunea Sovietică
Conducători
Germania Nazistă Wilhelm List
Germania Nazistă Richard Ruoff
Germania Nazistă Ewald von Kleist
România Petre Dumitrescu
Croația Jozef Turanec
 Kingdom of Italy Italo Gariboldi
Uniunea Sovietică Semion Budionnîi
Uniunea Sovietică Rodion Malinovski
Efective
764.000 soldați
5290 mortiere și tunuri
700 tancuri
530 avioane[1]
~1.000.000 soldați
11.300 mortiere și tunuri
1.300 tancuri
900 avioane
Pierderi
281.000 morți, răniți și dispăruți 344.000 morți, răniți și dispăruți
Vânători de munte germani, Caucaz

Bătălia pentru Caucaz este un nume generic pentru o serie de operațiuni militare pe frontul de răsărit în timpul celui de-al doilea război mondial în regiunea Caucazului.

În 1942, Wehrmachtul a lansat Operațiunea Edelweiss, care avea ca obiectiv cucerirea câmpurilor petroliere din Azerbaidjan. Ofensiva germană a fost oprită de Armata Roșie în septembrie în Cecenia, în parte datorită transferării de trupe germane către Stalingrad, unde se desfășura o aprigă luptă pentru cucerirea orașului. Contraofensiva sovietică a fost lansată în ianuarie 1943. Baza militară de importanță strategică de la Novorossisk până în septembrie, iar Peninsula Taman a fost recucerită până la începutul lunii octombrie.

În memoriile sale, comandantul sovietic Ivan Tiulenev îșî amintește de valurile miilor de civili care încercau să se refugieze spre porturile Mării Caspice Mahacikala și Baku. De aici, refugiații se îndreptau mai departe spre Krasnovodsk - Turkmenistan. În același timp, în criză de timp, autoritățile sovietice nu au reușit să evacueze întreprinderile industriale și utilajele petroliere. În aceste condiții, sondele petroliere de la Maikop au fost aruncate în aer de Armata Roșie, pentru a împiedica folosirea zăcămintelor de către inamici.

Forțele beligerante[modificare | modificare sursă]

Armata Roșie[modificare | modificare sursă]

Wehrmacht[modificare | modificare sursă]

Ofensivele germane (1942)[modificare | modificare sursă]

Ofensivele sovietice (1943)[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Alexander Werth, The Battle of Stalingrad, capitolul 7, "Caucasus, there and back", pag. 648-651
  • Ivan Tiulenev, "Через три воины" (Prin trei războaie), Moscova, 1960, pag. 176.

Referințe[modificare | modificare sursă]