Haim Weizmann

Haim Weizmann.
Primul Președinte al Israelului (17 mai 1948 - 9 noiembrie 1952)
Născut	27 noiembrie 1874(1874-11-27) Motol, Pinsk, Imperiul Rus
Decedat	9 noiembrie 1952 (77 ani) Rehovot, Israel
Rezidență	Rehovot, Israel
Naționalitate	rusă, britanică, israeliană
Alma Mater	Universitatea Tehnică din Darmstadt Königliche Technische Hochschule din Berlin
Cunoscut pentru	Președintele Organizației Sioniste Mondiale (1921-1931 și 1935-1946) Fondatorul Institutului Weizmann din Rehovot Părintele procedurii de fermentație bacteriană industrială
Societăți	Profesor la Universitatea din Manchester Director al laboratoarelor Amiralității britanice (1916-1919) Fondatorul și directorul Institutului Weizmann din Rehovot

Haim Azriel Weizmann (חיים עזריאל ויצמן în ebraică, n. 27 noiembrie 1874 Motol, lângă Pińsk, Imperiul Rus; d. 9 noiembrie 1952 Rehovot, Israel) a fost un om politic israelian de centru, unul dintre cei mai remarcabili conducători istorici ai mișcării sioniste, chimist, originar din Belorusia. A trăit și activat cea mai mare parte a vieții în Anglia, unde a fost profesor de chimie la Universitatea Manchester și un lider al mișcării sioniste locale. Între anii 1921 - 1931 și 1935 - 1946 a fost președintele Organizației Sioniste Mondiale. Apoi a fost cel dintâi președinte al Israelului în perioada 17 mai 1948 - 9 noiembrie 1952. A întemeiat Institutul de științe din Rehovot care îi poartă numele.

Copilăria și tinerețea

Haim Weizmann s-a născut la 27 noiembrie 1874 în satul Motol (Motyli, azi Motal') lângă Pińsk, în estul Poloniei, în Imperiul Rus - azi teritoriul Belorusiei ca al treilea dintre 15 copii (12 rămași în viață) ai unei familii evreiești. Tatăl său, Ozer (1850 - 1911), se ocupa cu exploatarea forestieră și comerțul de lemne. Mama sa, Rahel Lea, născută Cĭmerinski, (1852 - 1939) era născută în Motal'. La nouă ani după decesul soțului ei, ea a emigrat în Palestina unde, la Haifa, a înființat un cămin de bătrâni.

În casa familiei Weizmann domnea o atmosferă tradițională evreiască îmbinată cu interesul pentru modernitate, în spiritul mișcării Haskala, și pentru reașezarea poporului evreu în țara strămoșească, în Palestina, potrivit cu ideile sionismului practic propagat de mișcarea Hibat Țion.

După învățătura religioasă elementară într-un heder din localitatea natală, unde învățătorul, om cu orizonturi mai largi, i-a stârnit curiozitatea pentru științele naturii, Haim Azriel a urmat, de la 11 ani, studii la o școală-internat și la Liceul Real din Pińsk pe care l-a absolvit în anul 1892. Încă la liceu s-a distins prin interesul și înclinarea sa pentru chimie.

În acelaș timp s-a arătat insuflețit de noua ideologie de renaștere națională a evreilor - sionismul -, și a fondat la vârsta de 15 ani o asociație cu numele „Safá brurá” (în ebraică „Grai limpede”) destinată să difuzeze vorbirea limbii ebraice moderne în masele evreiești.

La 18 ani, în 1892, fapt ieșit din comun în mediul în care a copilărit, a plecat să studieze chimia în Germania și s-a înscris la Politehnica (azi Universitatea Tehnică) din Darmstadt, în principatul Hessen, iar apoi, din 1894, biochimia la prestigioasa Politehnică regală (Königliche Technische Hochschule) din Berlin. În capitala Reichului a făcut parte dintr-un grup de studenți evrei sioniști originari, ca și el, din Rusia țaristă, fiind câștigat la început de „sionismul spiritual” al lui Achad Ha'am care propovăduia întemeierea unui cenru evreiesc spiritual, și nu neapărat politic, în Palestina. Nu a reușit, prin forța împrejurărilor, să participe în 1897 la congresul fondator al Organizației Sioniste la Basel, dar a fost prezent apoi la toate congresele sioniste.

Cariera universitară și științifică

În continuare, Haim Weizmann a plecat sa se perfectioneze în chimie la Universitatea din Fribourg, în Elveția, luându-și acolo doctoratul în chimie cu summa cum laude în anul 1899. A început apoi o activitate de cercetător și cadru didactic - conferențiar la Universitatea din Geneva între anii 1901 - 1903. În anul 1904 s-a căsătorit la Geneva cu Vera Katzman care studia acolo medicina. În același an s-a mutat în Anglia, la Universitatea din Manchester, unde a devenit profesor.

În anul 1910 a obținut cetățenia britanică, în vremea Primului război mondial îndeplinind, între anii 1916 - 1919, funcția de director al laboratoarelor Amiralității britanice.

Ca cercetător la Universitatea din Manchester s-a făcut cunoscut prin descoperiri în domeniul utilizării fermentației bacteriene în producerea unor cantități mari de substanțe chimice. Este considerat părintele procedurii de fermentație industrială. Între altele, a folosit bacteria Clostridium acetobutylicum (așa numitul „organism Weizmann”) la producerea de acetonă. Acetona slujea între altele la fabricarea explozivului numit „cordită” care servea efortul de război britanic. Weizmann a transferat drepturile asupra producerii corditei Corporației Comerciale de Solvenți în schimbul unor indemnizații.

Predecesor: înființarea statului Israel

Președintele Israelului 17 mai 1948 – 9 noiembrie 1952

Succesor: Itzhak Ben-Zvi