Cianură
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
De sus în jos:
1. Structura chimică
2. Reprezentarea prin calote moleculare
3. Suprafaţa de potenţial electrostatic
4. Reprezentarea cu ajutorul orbitalelor atomice
Cianurile sunt substanţe chimice care conţin cel putin un grup cian (C≡N), care constă într-un atom de carbon în legătură triplă cu unul de azot. Anionul CN- este deasemenea cunoscut ca ion cianură. Cianurile metalelor alcaline sunt cunoscute ca fiind otrăvuri, în acest scop folosindu-se în principal cianura de potasiu (KCN).
Cuprins |
[modifică] Etimologia termenului
Cuvântului cianură îşi are originea în grecescul κυανóς (albastru). Acest nume se datorează acidului cianhidric (germ. Blausäure, acid albastru), care a fost sintetizat prin tratarea albastrului prusic cu acid.[1]
[modifică] Caracteristici
Acidul cianhidric (HCN) are un miros vag de migdală, pe care, datorită conformaţiei genetice, unii oameni nu îl pot percepe.[2] În aer cu umiditate ridicată, sărurile acidului cianhidric capătă şi ele acelaşi miros caracteristic, datorită formării acestuia prin reacţia de hidroliză:
-
- NaCN + H2O → HCN + NaOH
- KCN + H2O → HCN + KOH
[modifică] Întrebuinţări
Ca otravă, cianura de potasiu a fost utilizată în istorie de către Felix Iusupov, care a încercat să îl otrăvească pe Grigorii Efimovici Rasputin. Acesta însă a supravieţuit otrăvirii datorită doctorului său, care îi dădea adesea să înghită mici cantităţi din diferite otrăvuri, care contribuiau la imunizarea organismului.
Deasemenea, cianura este una din cele mai des folosite otrăvuri în ficţiuni, cum ar fi romanele poliţiste, în special cele ale Agathei Christie.
[modifică] Surse
- ^ en Senning, Alexander (2006). Elsevier's Dictionary of Chemoetymology, Elsevier. ISBN 0444522395.
- ^ en Ereditatea mendeliană la oameni, online Inabilitatea de a mirosi cianura
