Constantin al IV-lea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin IV (652 - 685), a fost împărat bizantin între 668 şi 685. El era fiul lui Constans II.
În 654 a fost numi co-împărat de către tatăl său. La moartea acestuia, Constantin a trebuit să se confrunte cu răsculatul Mezezius din Sicilia. Răscoala a fost potolită în 669, dar în est au reînceput luptele cu arabii. Califul Muawiyah I aa trimis o armată sub conducerea fiului său, Yazid, împotriva Imperiului Bizantin. Yazid a ajuns până în Chalcedon, luând importantul oraş Amorion. În 669, arabii au atacat Cartagina şi Sicilia şi au ocupat Cyzicus. În 672, arabii au atacat Constantinopolul pe mare. Profitând de situaţia imperiului, slavii au asediat oraşul Thessaloniki, dar fără succes. Asediul Constantinopolelui s-a terminat în 678, când grecii au folosit pentru prima dată focul grecesc (o substanţă explozibilă). Aproape în acelaşi timp, arabii au fost înfrânţi şi în Lycia.
În 680, proto-bulgarii, sub condcerea lui Asparuh, au trecut Dunărea şi, împreună cu slavii, au atacat Imperiul Bizantin. Constantin nu a putut face faţă invadatorilor, în 681 dândule provincia Moesia şi nordul Traciei (Bulgaria de azi).
În 681, Constantin şi-a mutilat fraţii, Heraclius şi Tiberius, care fuseseră asociaţi la domnie în 659. În acelaşi an, Constantin l-a făcut pe fiul său, Iustinian, co-împărat.
A murit de dizenterie pe Septembrie 685.
Cu soţia sa, Anastasia, Constantin IV a avut doi copii:
- Iustinian II, împărat 685 - 695, 705 - 711
- Heraclius
| Predecesor: Constans II |
Împărat bizantin 668 - 685 împreună cu Tiberius, Heraclius (668 - 681) şi Iustinian II (681 - 685) |
Succesor: Iustinian II |
