Valerian
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Valerian | ||
|---|---|---|
| Împărat roman | ||
 |
||
| Valerian, pe o monedă dedicată zeiţei Fortuna | ||
| Domnie | 251 - 253 (împreună cu Gallienus) | |
| Nume complet | Publius Licinius Valerianus | |
| Născut | c.200 | |
| Decedat | după 260 | |
| Bishapur, Iran | ||
| Predecesor | Aemilianus | |
| Succesor | Gallienus | |
| Căsătorit cu | Egnatia Mariniana | |
| Moştenitor | Gallienus | |
| Urmaşi | Gallienus, Valerianus Minor | |
Publius Licinius Valerianus (c.200 - după 260) a fost împărat roman între anii 253 - 259.
Cuprins |
[modifică] Origini
La fel ca alţi împăraţi din criza secolului III, Valerian se trăgea dintr-o veche familie senatorială. A avut doi copii, împreună cu soţia sa: Gallienus şi Valerianus Minor.
În 238, a fost numit princeps senatus de către Gordian I, apoi în 251, când împăratul Decius a recreeat funcţia de cenzor, Valerian a fost pus în ea. De asemenea a fost numit guvernator al provinciilor de pe Rin, Noricum şi Raetia. În 253 a fost chemat de către împăratul Trebonianus Gallus pentru a înfrânge răscoala lui Aemilianus. Acesta din urmă, după ce a preluat puterea, a fost atacat de către Valerian. Cele două armate s-au întâlnit la Spoleto, unde Aemilianus a fost ucis de proprii soldaţi. Valerian a fost recunoscut împărat de către armată şi Senat, în septembrie 253.
[modifică] Domnie
Prima acţiune a lui Valerian din timpul domniei sale a fost aceea de a oferi fiului său, Gallienus, titlul de Augustus (co-împărat cu drepturi egale cu ale tatălui său). Astfel, Gallienus stăpâneşte în Occident, iar Valerian în provinciile orientale.
Pe toată durata domniei, Valerian a fost nevoit să facă faţă atacurilor şahului sasanid (persan) Shapur I (241 - 272). Acesta a cucerit Antiohia şi regatul până atunci vasal romanilor Armenia. În această perioadă (253 - 254), un anume Uranius Antoninus s-a declarat împărat în Siria. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu el, dar se pare că s-a luptat cu perşii.
Valerian a iniţiat o mare persecuţie împotriva creşinilor în anul 258. Printre victime s-au numărat Papa Sixt al II-lea, episcopul Ciprian al Cartaginei, sfântul Laurenţiu de Roma şi episcopul din Tarragona, Fructuosus.
Deabia în 257, Valerian a recucerit Antiohia şi întreaga Sirie. Dar goţii au atacat şi devastat Balcanii şi Asia Mică. În 259, la Edessa a început o epidemie de ciumă, în care au murit mulţi legionari. Armata lui Valerian, decimată de ciumă, a fost învinsă un an mai târziu de către Shapur I la Edessa. Valerian a fost singurul împărat roman care a fost luat vreodată prizonier.
[modifică] Captivitate
Conform istoricului creştin Lactantius, Valerian a fost supus unor mari umiliri pe timpul captivităţii sale la Shapur I. Lactantius a fost motivat să scrie despre un Valerian umilit, pentru că acesta la rândul lui i-a umilit pe creştini. Istoricii moderni îl contrazic pe Lactantius, spunând că Shapur I le-a dat, lui Valerian şi alor săi, pământ lângă Bishapur, unde au trăit în condiţii relativ bune. Soldaţii romani luaţi prizonieri au fost folosiţi atât în armată, cât şi în construcţii. Band-e Kaisar (Barajur Caesarului) este una dintre construcţiile create de romani, în apropiere de Susa. Pe o piatră descoperită la Naghshe-Rostam, Valerian este arătat strângând chiar mâna cu Shapur.
Nu se cunoaşte data exactă a morţii lui Valerian. Fiul său Gallienus i-a urmat la tron.
[modifică] Legături externe
- "Valerian and Gallienus", la De Imperatoribus Romanis (engleză).
| Predecesor: Aemilianus |
Împărat Roman 253 – 260 |
Succesor: Gallienus |
