Anastasiu I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Flavius Anastasius

Flavius Anastasius (c.430 la Dyrrhachium - 518) cunoscut sub numele de Anastasiu I, a fost împărat bizantin în perioada 491 - 518. El a fost ultimul membru al dinastiei Leonide.

La moartea lui Zenon, Ariadne, văduva sa, l-a numit împărat pe Anastasiu, care avea funcția de silentarius. Peste puțin timp, Anastasiu s-a căsătorit cu Ariadne. Domnia i-a fost zguduită de războaie și de conflicte religioase. În 491 s-a pornit o revoltă în munții din Isauria, care a continuat până la războiul cu perșii. Principalul război din timpul lui Anastasiu a fost războiul cu perșii (Războaiele Sassadine) (502 - 505). Ambii aadversari au fost nevoiți să facă pace în 506.

Balcanii au fost pustiiți de slavi; din această cauză Anastasiu a întărit cetățile dunărene și a creat un zid lung de 72 km, la nord de Constantinopol (Zidul Anastasian), care se întindea de la Marea Marmara la Marea Neagră.

Anastasiu a fost un monofizit convins. El și-a atras ura poporului, care s-a revoltat în provincile europene sub conducătorul Vitalian, care a fost ajutat de huni (514 - 515), însă răscoala a fost învinsă de generalul Marinus.

Există o legendă despre Anastasiu, care nu știa cine să îi fie succesor. El a spus că prima persoană care va intra dimineață pe ușa lui, va fi împărat, și acea persoană a fost Iustin, căpitanul gărzilor. În realitate, Anastasiu nu l-a numit niciodată pe Iustin succesor, ci nobilimea din Constantinopol.

În 498, Anastasiu a inițiat una din cele mai importante reforme monetare din Imperiul Bizantin, schimbând valoarea și numărul solidusului (moneda bizantină).

Anastasiu avea un ochi căprui și unul albastru.



Predecesor:
Zenon
Împărat Bizantin
491 - 518

Succesor:
Iustin I