Anastasiu I
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Flavius Anastasius (c.430 la Dyrrhachium - 518) cunoscut sub numele de Anastasiu I, a fost împărat bizantin în perioada 491 - 518. El a fost ultimul membru al dinastiei leonide.
La moartea lui Zenon, Ariadne, văduva sa, l-a numit împărat pe Anastasiu, care avea funcţia de silentarius. Peste puţin timp, Anastasiu s-a căsătorit cu Ariadne. Domnia i-a fost zguduită de războaie şi de conflicte religioase. În 491 s-a pornit o revoltă în munţii din Isauria, care a continuat până la războiul cu perşii. Principalul război din timpul lui Anastasiu a fost războiul cu perşii (Războaiele Sassadine) (502 - 505). Ambii aadversari au fost nevoiţi să facă pace în 506.
Balcanii au fos pustiiţi de slavi, din această cauză a întărit cetăţile dunărene şi a creat un zid de 72 km. la nord de Constantinopol (Zidul lui Anastasius/Zidul Anastasian), care se întindea de la Marea Marmara la Marea Neagră.
Anastasiu a fost un monofizit convins. El şi-a atras ura poporului, care s-a revoltat în provincile europene sub conducătorul Vitalian, care a fost ajutat de huni (514 - 515), însă răscoala a fost învinsă de generalul Marinus.
Este o poveste despre Anastasius, care nu ştia cine să îi fie succesor. El a zis că prima persoană care va intra dimineaţă la uşa lui, va fi împărat, şi acea persoană a fost Iustin, căpitanul gărzilor. În realitate, Anastasiu nu l-a numit niciodată pe Iustin succesor, ci nobilimea.
În 498, Anastasius a iniţian una din cele mai importante reforme monetare din Imperiul Bizantin, schimbând valoarea şi numărul solidusului (moneda bizantină).
Anastasiu avea un ochi căprui şi unul albastru.
| Predecesor: Zenon |
Împărat Bizantin 491 - 518 |
Succesor: Iustin I |
