Isaac I Comnen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Isaac I Comnen


Isaac I Comnen (Isaak I. Komnenos) (greacă Ισαάκιος Α' Κομνηνός), (n. 1005 - 1061) a fost împărat bizantin între anii (1057-1059). El a fost fiul lui Manuel un ofițer al împăratului vasile al II-lea Bulgaroctonul, care pe patul de moarte încredințează împăratului cei doi fii ai săi. Ei vor primi o educație aleasă într-o mănăstire după care li se încredințează funcții importante. Prin o alianță reușită cu nobilimea bizantină, Isaac reușește în anul 1057 să izgonească de pe tron pe urmașul lui Teodora a III-a, Mihail al VI-lea Bringas, încoronându-se ca împărat, astfel va urma pe tronul Bizanțului dinastia Comnen. El va căuta să stabilizeze dezastrul financiar lăsat de Mihael, prin reducerea pensiilor unor funcționari de stat și a veniturilor bisericești. Isaac Comnenul va intra în conflict cu patriarhul Mihail Celularios. Se pare că la baza acestor neînțelegeri au stat nu numai politica fiscală a împăratului față de biserică ci se pare că și aspirațiile lui cezarice au jucat un rol însemnat în desfășurarea evenimentelor. După separarea de Roma, Celularios încearca să așeze pe o bază nouă, de egalitate raporturile dintre acesta și puterea laică a sveranului. Invocând presupuse prerogative acordate de Constantin cel Mare-așa numita Donatio Constantini- patriarhul a amenințat pe împărat cu depunerea din tron și a arborat însemnele imperiale: încălțămintea de culoare roșie. La 8 noiembrie 1058, Mihail Celularios a fost arestat si exilat in Procones, apoi in insula Imbros. Împăratul a convocat un sinod care urma să-l depună pe patriarh, după ce în prealabil acesta refuzase să-și dea singur demisia. Actul de acuzare a patriarhului a fost redactat de Psellos însuși; el ni s-a păstrat, dar nu a fost niciodată citit oficial deoarece înainte de deschiderea lucrărilor sinodului ce urma să se țină în Tracia într-o mică localitate (de teama reacției publice din capitală), patriarhul a muritla 21 ianuarie 1059. După moarte, patriarhul a fost privit cu venerație, ca un simbol al rezistenței față de catolicism. Patriarhul Mihail Celularios a fost inmormântat cu mare fast chiar în mânastirea Celor nouă tagme de îngeri, ctitoria sa, unde fusese arestat. Mânăstirea era situată în partea apuseană a Constantinopolului, dar în afara zidurilor. Issac are câteva succese militare contra ungurilor și pecenegilor care au atacat granița de nord a imperiului. Astfel în 1059 Isaac Comnen îi înfrânge pe pecenegi. Despre aceste lupte aflăm mai multe amănunte la Attaliates și Skylitzes. Intre altele ei povestesc cum a înfrânt Isaac rezistenta ultimului șef peceneg pe nume Selte, care i-a ținut piept, refuzând să se predea. Înainte de a începe luptele cu pecenegii Isaac a incheiat la Serdica un tratat cu regele maghiar Andrei I care atacase si el thema Bulgaria. La scurt timp după aceste acțiuni militare se va îmbolnăvi, în credința că va muri numește fără a se gândi la fratele său, urmaș pe tron, pe Constantin al X-lea Ducas. Isaac se retrage și va muri după doi ani într-o mănăstire

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Mihail al VI-lea Bringas
Împărat bizantin
1057 - 1059

Succesor:
Constantin al X-lea Ducas