Tiberiu al II-lea Constantin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Flavius Tiberius Constantius Augustus (n. 540, d. 14 august 582), cunoscut sub numele de Tiberiu al II-lea Constantin, a fost împărat bizantin între 578 și 582. A fost fiul adoptiv al lui Iustin al II-lea.
Era un prieten al lui Iustin II, care l-a numit comes și comandant al excubitorilor. A preluat controlul imperiului după 574, când Iustin devenise incapabil să conducă statul. Tiberiu a devenit împărat la moartea lui Iustin în 578. A făcut pace cu vizigoții din Spania și i-a învins pe berberi în Africa. Slavii au început să migreze spre Balcani din 579, dar Tiberiu cu armata lui era în Orient unde se lupta cu perșii, deci nu a putut stăvili invazia slavă.
În 582, Tiberiu a murit otrăvit, fiul său adoptiv Mauriciu devenind împărat.
| Predecesor: Iustin II |
Împărat bizantin 574 - 582 cu Iustin II (574 - 578) și Mauriciu (582) |
Succesor: Mauriciu |
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 Acest articol despre un subiect legat de Imperiul Bizantin este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa. |
