Carus
Marcus Aurelius Carus (n. 232, Iliria - d. 283, Parția) a fost împărat roman în perioada 282 - 283.
General abil, a fost proclamat împărat de către soldați în timp ce se afla în Raetia, îndată după moartea lui Probus. A intreprins cu succes o expediție în Mesopotamia împotriva sarmaților iar mai apoi împotriva sasanizilor din Persia (cărora le-a cucerit capitala), din Ctesifon și din Seleucia.
A murit în timpul expediției în Seleucia, lovit de un fulger (undeva la răsărit de Tigru); istoricii consideră că această informație poate fi acceptată ca sigură și deci că el a murit de moarte naturală. La conducere i-au urmat cei doi fii: Carinus și Numerianus, pe care - mai întâi și i-a asociat la domnie, iar mai apoi - i-a numit el însuși "cezari". Mezinul, Numerianus, l-a însoțit în expediția din Mesopotamia.
| Predecesor: Probus |
Împărat Roman 282 - 283 |
Succesor: Carinus și Numerianus |