Limba idiș
| Limba idiș יידיש | |
| Număr de vorbitori | 1.541.000[1]  |
|---|---|
| Sistem de scriere | Hebrew script based alphabet[*] alfabetul ebraic |
| Clasificare | |
| Statut oficial și codificare | |
| Organ de reglementare | YIVO[*] |
| ISO 639-1 | yi[2][3] |
| ISO 639-2 | yid[2] |
| ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | yid[2] |
| Puteți vizita Wikipedia în limba idiș. | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Idiș (ייִדיש, Yiddish) este un dialect sudic al limbii germane, vorbit de aproximativ 3.000.000 de evrei în toată lumea, cu o concentrație mai mare în Europa Centrală și Europa de Est. Limba s-a format în Europa Centrală între Secolul IX[4] și Secolul XIV, desprinzându-se din graiurile meridionale ale germanei din faza Mittelhochdeutsch.
Istorie[modificare | modificare sursă]
În evoluția sa, limba idiș a trecut prin mai multe etape:
(1100-1250) - Prezența ebraică se extinde spre cursul superior al Rinului, spre fluviile Main și Dunărea. Limba începe să difere mult de cea din teritoriile respective (germana de sus medie), (perioada B). Unele dialecte din Germania meridională și centrală și-au lăsat cel mai accentuat amprenta asupra limbii idiș.
Idișul vechi (în germană Altjiddisch ori Altjüdisch):
(1250-1500) - Din cauza manifestărilor antisemite și a pogromurilor, precum și mulțumită drepturilor acordate evreilor de Polonia, centrul comunității ebraice din Europa s-a mutat spre răsărit (Boemia-Moravia, Polonia și Lituania). În felul acesta, se ajunge la o nouă fază a limbii idiș. Primele urme scrise ale limbii idiș occidentale provin din anul 1272, sub forma unei dedicații într-o carte de rugăciuni și a unui glosar pe marginea unui manuscris al Bibliei, cu influențe slave, în special din limba poloneză.
Idișul mediu (în germană Mitteljiddisch ori Mitteljüdisch):
(1500-1700) - Limba se răspândește în noi zone ale Europei (Italia de nord, Olanda, Alsacia, țările baltice și Germania de nord). Începe diferențierea între dialectul apusean și cel oriental - datorită influențelor mai puternice sau mai slabe ale limbilor slave și ale limbii germane literare.
Idișul nou (în germană Neujiddisch ori Neujüdisch):
(1700 - astăzi) - Ramura apuseană idiș suferă un declin lent, în timp ce cea orientală se dezvoltă, devine o limbă literară în care sunt scrise opere beletristice.
După 1800 au început emigrări masive spre Statele Unite ale Americii, Palestina și America de Sud, unde s-a exportat și limba idiș. Graiurile contemporane sunt rezultatul unor procese de adopție și respingere de termeni, dintr-o anumită limbă, de inovații fonologice, de modificări semantice și de mutații morfologice și sintactice.
Lexic[modificare | modificare sursă]
Componentele limbii idiș, ca limbă de fuziune lingvistică (germană Schmelzsprache) :
- Componenta germană: constituie circa 80% din lexic și din sintaxă. Conține în special termeni legați de viața de toate zilele și de afaceri.
- Componenta ebraică-arameică: constituie circa 20%, dar acest lexic provine din sfera religioasă, înțelepciunea evreiască și domenii conexe. Se numește loshn qoydesh, adică limba sacră.
- Componenta romanică: provenită din perioada în care comunitățile evreiești erau stabilite pe teritoriul Franței de astăzi (înainte de anul 800). O parte din lexicul romanic reprezintă împrumuturi din limba italiană. Se numește Laaz, de la numele unui vechi dialect francez.
- Componenta slavă: conține în special cuvinte privind casa și familia. Se numește knaanic. Majoritatea acestor cuvinte au ca sursă limba bielorusă, limba ucraineană (1500-1600) și limba poloneză (1700-1800).
Limba Idiș este scrisă în alfabetul ebraic.
Situația în România[modificare | modificare sursă]
La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați în Regatul României 518.754 de vorbitori de idiș ca limbă maternă, reprezentând 2,9% din totalul populației României. Pe provincii, cel mai ridicat procentaj de vorbitori de idiș a fost consemnat în Bucovina (8,7% din totalul populației), urmat de Basarabia (7,0%), Moldova (4,5%), Crișana-Maramureș (4,2%) și Transilvania (1,6%). În Transilvania și Banat majoritatea evreilor erau vorbitori de maghiară sau germană ca limbă maternă. În Vechiul Regat majoritatea evreilor erau vorbitori de română ca limbă maternă. Cu toate acestea, din totalul de 69.885 de evrei înregistrați în 1930 la București, 13.539 de persoane au declarat limba idiș ca limbă maternă, ceea ce corespunde unui procentaj de 2,11% din totalul populației Bucureștiului din acel an.
În 1978 scriitorului de limbă idiș Isaac Bashevis Singer i-a fost conferit Premiul Nobel pentru Literatură.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
dtv - Atlas der deutschen Sprache ("Atlasul limbii germane", ediția paperback dtv, coordonator Werner König)
http://www.amazon.de/dtv-deutsche-Sprache-Werner-K%C3%B6nig/dp/3423030259
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Ethnologue
- ^ a b c Language
- ^ http://xml.coverpages.org/iso639a.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Jacobs, Neil G. (). Yiddish: a Linguistic Introduction. Cambridge University Press. p. 2. ISBN 0-521-77215-X.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
