Limba faliscă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Limba faliscă (sau faliscană) face parte din grupul limbilor italice. Foarte înrudită cu latina, cu care forma sub-grupul latino-falisc, ea a fost, în mod progresiv, absorbită de aceasta din urmă, înainte de a dispărea în jurul anului 150 î.Hr.. Era vorbită în regiunea central-nordică a Peninsulei Italice de către falisci, cu circa o mie de ani înainte de Hristos.

Corpus[modificare | modificare sursă]

Vreo 355 de inscripții au supraviețuit, cea mai mare parte dintre ele fiind scurte și datate din secolul al VII-lea î.Hr. până în secolul al II-lea î.Hr.. Unele dintre ele sunt scrise într-o varietate de alfabete derivate din alfabetul etrusc și redactate de la dreapta la stânga. O inscripție, dedicată zeiței Ceres, datând de prin anul 600 î.Hr., este considerată, în mod tradițional, ca fiind cea mai veche dintre toate.

Vezi și[modificare | modificare sursă]