Limba slavonă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Limba slavonă
словенскїй ѧ҆зыкъ
Словѣньскъ‎
Data aparițieisecolul al V-lea d.Hr.[1]  Modificați la Wikidata
Sistem de scrierealfabetul glagolitic
alfabetul chirilic  Modificați la Wikidata
Clasificare
Statut oficial și codificare
ISO 639-1cu[2]  Modificați la Wikidata
ISO 639-2chu[2]  Modificați la Wikidata
ISO 639-3
(cel mai
răspândit dialect)
chu[2][3]  Modificați la Wikidata
Puteți vizita Wikipedia în limba slavonă.
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba slavonă sau slavona bisericească (în bulgară църковнославянски език / țărkovnoslavianski ezik, în cehă církevní slovanština, în macedoneană црковнословенски јазик / țrkovnoslovenski jazik, în poloneză cerkiewnosłowiańszczyzna, în rusă церковнославя́нский язы́к / țerkovnoslaviánskii jazî́k, în sârbă црквенословенски језик, cu alfabetul latin: crkvenoslovenski jezik, în ucraineană церковнослов'янська мова / țerkovnoslov'iáns'ka mova) este o limbă apărută în secolul al XII-lea la sud de Dunăre. Este uneori cunoscută și ca bulgară medie.

Slavona are la bază limba slavă veche vorbită în sud-vestul Bulgariei, din vecinătatea Macedoniei - zonă unde se dezvoltase Școala Literară de la Ohrida (secolul al X-lea). La apariția statului bulgar în Balcani, limbă oficială a bulgarilor și a slavilor de sud era limba greacă. Abia după introducerea alfabetului chirilic și după creștinarea bulgarilor, slavona a început să fie utilizată[5]

Perioada de aur a limbii slavone se confundă cu existența Țaratului Vlaho-Bulgar, a cărui limbă oficială era, și a Școlii Literare de la Târnova (sec. al XIV-lea - al XV-lea). Din slavonă a evoluat ulterior, începând cu veacul al XVI-lea, limba bulgară modernă.

În prezent, ea a rămas doar o limbă liturgică, fiind folosită de Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă și alte biserici ortodoxe slave. În afara mediului liturgic, ea nu mai este folosită în prezent ca limbă maternă. A fost folosită timp de secole și de români ca limbă liturgică și ca limbă oficială, „de cancelarie”, fiind înlocuită treptat de limba română începând din secolul al XVI-lea.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ISO 639-3 
  2. ^ a b c Language 
  3. ^ http://www.language-archives.org/language/chu  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]