Veronica Porumbacu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Veronica Porumbacu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (55 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație scriitoare
scriitoare pentru copii[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba română  Modificați la Wikidata

Veronica Porumbacu (născută Schwefelberg, n. , București, România – d. , București, România) a fost o poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare română.

În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii '50), Veronica Porumbacu cântă eroii naționali ai clasei muncitoare.

Biografie[modificare | modificare sursă]

  • 24 octombrie 1921: se naște la București pe numele adevărat Veronica Schwefelberg (Porumbacu este pseudonimul sub care va publica). Tatăl său, Arnold Schwefelberg, a fost un cunoscut activist al comunității evreiești de la București.[1]
  • 1932 - 1940: urmează studiile secundare la liceul Domnița Ileana din București
  • 1943 - 1944: urmează cursurile Colegiului pentru Studenții Evrei
  • 1946: își ia licența în filozofie
  • apare la București săptămânalul Contemporanul, Veronica Porumbacu numărându-se printre colaboratori
  • 1949: angajată ca redactor la Radio
  • 1949 - 1954: redactor șef adjunct la Viața românească
  • 1954 - 1956: redactor la Gazeta literară
  • 1956 - 1963: deține funcția de șef de secție la Uniunea Scriitorilor

A fost căsătorită cu criticul literar Mihail Petroveanu.

  • 4 martie 1977: Își pierde viața, împreună cu soțul ei, în urma cutremurului catastrofal care în acea zi a lovit România.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • 1946: apare la București săptămânalul Contemporanul. Veronica Porumbacu se numără printre colaboratori.
  • debutează cu placheta de versuri Visele Babei Dochia care conține ciclurile:
  • Umbra Negoiului
  • Umbra orașului
  • Umbra omului
  • Ilustrații

Sunt evocate momente din lupta pentru drepturile omului a comuniștilor (care în acea vreme erau în plină ascensiune), reminiscențe peisagistice, neliniști erotice, adesea în maniera versului popular.

  • debutează și ca prozatoare, cu volumul de schițe La capătul lui 38. Este evocată lumea periferiei bucureștene.
  • publică volumul de versuri Mărturii. Versuri militant-proletcultiste, de evocare a trecutului de suferință al poporului
  • acestui volum de versuri i se decernează Premiul de Stat pentru poezie, clasa II
  • 1953: publică culegerile de versuri:
  • Prietenii mei
  • Ilie Pintilie
Același stil militant, cu evocarea luptei pentru afirmare a mișcării socialiste.
  • 1955: Generația mea
  • 1957: Lirice, "antologie de autor"
  • 1959: Întreg și parte
  • 1960: Din lumea noastră
  • 1961: Diminețile simple
  • 1963: Memoria cuvintelor
  • 1969: Drumuri si zile

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]