Răzvan Theodorescu

Emil Răzvan Theodorescu (n. 22 mai 1939, Lespezi, Iași, România – d. 6 februarie 2023, București, România) a fost un istoric de artă și politician român, membru titular al Academiei Române (din 2000) și vicepreședinte al acesteia (din 20 aprilie 2018^[4], reales la 4 mai 2022^[5]). A fost senator din partea PSD în legislatura 2000-2004 și ministru al culturii.

Biografie[modificare | modificare sursă]

La data de 9 februarie 1990, Răzvan Theodorescu a fost numit în funcția de președinte al Radioteleviziunii Române.^[6] A fost criticat pentru manipulările proferate de Televiziunea Română sub directoratul său, în legătură cu mineriada din iune 1990.^[7]

La 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.^[8]

În ianuarie 2007 a fost ales membru în două academii din sud-estul Europei: Academia albaneză și Academia macedoneană.^[9]

În 2008 a fost desemnat ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România.

A fost membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR).^[10]

Răzvan Theodorescu a fost laureat al Premiului Herder (1993) și a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Comandor.^[11]

Răzvan Theodorescu a încetat din viață în data de 6 februarie 2023 la București. A fost înmormântat pe 8 februarie 2023 la Cimitirul Bellu, cu onoruri militare.^[12]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Răzvan Theodorescu a publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate.

Mănăstirea Dragomirna (1965)
Mănăstirea Bistrița (1966)
Biserica Stavropoleos (1967)
Bizanțul, Balcanii și Occidentul la începuturile culturii medievale românești (Secolele X-XIV) (Editura Academiei Române, 1974)
Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400) (Editura Meridiane, București, 1976)
Itinerarii medievale (Editura Meridiane, București, 1979)
Piatra celor trei prelați (Editura Meridiane, București, 1979)
Apel la istorie (Editura Sport-Turism, București, 1980)
Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800) - 2 vol. (Editura Meridiane, București, 1992)
Drumuri spre ieri (Editura Fundației Culturale Române, București, 1992)
Cele 900 zile ale „manipulării” (Editura Tinerama, București, 1994)
Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI (Editura UNESCO, București, 1995)
Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană (Editura Enciclopedică, București, 1999)
Puțină Istorie (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999)

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu mai multe titluri, printre care:^[13]

Ordinul Artelor și Literelor al Republicii Franceze, în grad de Cavaler, 1997
Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Ofițer, 2000
Ordinul Artelor și Literelor al Republicii Franceze, în grad de Comandor, 2003
Ordinul „Crucea Moldavă”, 2003
Cavaler al „Crucii Căzăcești cu spade”, Ucraina, 2004
Ordinul „Crucea Sf. Apostol Andrei”, 2004
Cavaler al Ordinului Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Mormânt, Ierusalim, 2004

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b A murit Răzvan Theodorescu
^ ^a ^b A murit Răzvan Theodorescu
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Academia Română (20 aprilie 2018). „Comunicate de presă 2018: Alegerea vicepreședinților Academiei Române”.
^ „Alegerea conducerii Academiei Române” (PDF), Acad.ro, 4 mai 2022, accesat în 6 mai 2022
^ Decretul nr. 113 din 9 februarie 1990 privind eliberări și numiri la Radioteleviziunea Română
^ Ana-Maria Onisei (28 mai 2010), „Secretele Mineriadei /Răzvan Theodorescu:„Dumnezeii mamii voastre, oprim transmisia!"”, Adevărul, accesat în 24 aprilie 2014
^ Decretul nr. 1151 din 14 decembrie 2004 pentru numirea membrilor Colegiului Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989
^ Răzvan Theodorescu, ales membru al academiilor de la Skopje și Tirana, 30 ianuarie 2007, Gabi Simon, Amos News, accesat la 23 iunie 2013
^ Vivat Academia, vivat impostores! Arhivat în 23 septembrie 2016, la Wayback Machine., 5 mai 2010, Academia Cațavencu
^ Ioan Mitrea, Răzvan Theodorescu – istoric al artei medievale românești în context sud-est european Arhivat în 21 aprilie 2018, la Wayback Machine., biblioteca.cimec.ro., accesat la 20 aprilie 2018
^ Andrei Butu (8 februarie 2023), „Înmormântarea academicianului Răzvan Theodorescu”, Ziarul Lumina, accesat în 8 februarie 2023
^ „Academia Română - membri titulari: Răzvan Theodorescu”, Acad.ro, accesat în 8 februarie 2023

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Răzvan Theodorescu la Wikimedia Commons

Răzvan Theodorescu - informator al Securității - de Petre Mihai Băcanu din 14 iunie 2006, pe www.hotnews.ro
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – T
Exmatriculat din Facultatea de Istorie Arhivat în 13 noiembrie 2011, la Wayback Machine., 15 aprilie 2010, Răzvan Theodorescu, Historia
Răzvan Theodorescu îl sorcovise pe Iliescu să ajungă președinte^{[nefuncțională]}, 4 august 2010, Lavinia Betea, Jurnalul Național
ro Parliamentary profile

Interviuri

Secretele Mineriadei /Răzvan Theodorescu:„Dumnezeii mamii voastre, oprim transmisia!“, 28 mai 2010, Adevărul
VIDEO Răzvan Theodorescu, academician: „Monarhia, cu prinț străin, este o posibilă soluție”, 22 iulie 2011, George Rădulescu, Adevărul
Cine i-a inventat pe teroriști în decembrie 1989 Arhivat în 8 ianuarie 2012, la Wayback Machine., 27 decembrie 2011, SABINA FATI, România liberă
Razvan Theodorescu: Romania e o Europa in miniatura, 23 octombrie 2012, Camelia Badea, Ziare.com
Academicianul Razvan Theodorescu: Sfârșitul apocaliptic al umanității este o credință milenară Arhivat în 1 februarie 2014, la Wayback Machine., 21 decembrie 2012, Mediafax, Revista Tango
Acad. Răzvan Theodorescu - interviu despre istorie și cultură, Mihai Căsălean, 26 martie 2022

[593fe4f8573c28fef1758514ef6f4522-1] A murit Răzvan Theodorescu

[f3c20be9a71586315798f089bed2a14a-2] A murit Răzvan Theodorescu

[3096bd81dd7e595a08a203b51974fc77-3] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[4] Academia Română (20 aprilie 2018). „Comunicate de presă 2018: Alegerea vicepreședinților Academiei Române”.

[5] „Alegerea conducerii Academiei Române” (PDF), Acad.ro, 4 mai 2022, accesat în 6 mai 2022

[6] Decretul nr. 113 din 9 februarie 1990 privind eliberări și numiri la Radioteleviziunea Română

[7] Ana-Maria Onisei (28 mai 2010), „Secretele Mineriadei /Răzvan Theodorescu:„Dumnezeii mamii voastre, oprim transmisia!"”, Adevărul, accesat în 24 aprilie 2014

[8] Decretul nr. 1151 din 14 decembrie 2004 pentru numirea membrilor Colegiului Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989

[aaamamosnews.ro_2013-06-23-9] Răzvan Theodorescu, ales membru al academiilor de la Skopje și Tirana, 30 ianuarie 2007, Gabi Simon, Amos News, accesat la 23 iunie 2013

[10] Vivat Academia, vivat impostores! Arhivat în 23 septembrie 2016, la Wayback Machine., 5 mai 2010, Academia Cațavencu

[11] Ioan Mitrea, Răzvan Theodorescu – istoric al artei medievale românești în context sud-est european Arhivat în 21 aprilie 2018, la Wayback Machine., biblioteca.cimec.ro., accesat la 20 aprilie 2018

[12] Andrei Butu (8 februarie 2023), „Înmormântarea academicianului Răzvan Theodorescu”, Ziarul Lumina, accesat în 8 februarie 2023

[13] „Academia Română - membri titulari: Răzvan Theodorescu”, Acad.ro, accesat în 8 februarie 2023

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]