Constantin Burducea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Constantin Burducea
Pr. Burducea, CGSU 30 ian 1945. Dej, Stoica, Pauker, Nicolau, Brătfăleanu, Sencovici.jpg
Date personale
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ministerul Culturii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

Constantin Burducea (n. Năeni, Buzău - d. ?) a fost un preot ortodox român și ministru al cultelor în Guvernul Petru Groza în perioada 8 martie 1945 - noiembrie 1946. Preotul Burducea a absolvit seminarul teologic din Buzău și a studiat teologia la Chișinău. În 1944 preotul Burducea a aderat la Uniunea Preoților Democrați Români iar apoi a devenit ministru al cultelor.[1]

Activitatea legionară[modificare | modificare sursă]

Trecutul legionar al preotului Burducea era cunoscut ministrului Petre Constantinescu-Iași, chemat în iulie 1945 să aplaneze un conflict legat de protejatul său.[2]

Abuzuri în calitate de ministru[modificare | modificare sursă]

În ședința Sfântului Sinod din 30 iulie 1945 a fost luată în discuție plângerea formulată de preotul Vasile Ionescu din București, în care acesta a reclamat faptul că ministrul Burducea a virat propriei parohii, Progresul, suma de cinci milioane de lei din fondul ministerului, sumă care trebuia împărțită mai multor biserici. De asemenea preotul Ionescu a reproșat faptul că Burducea „și-a făcut o cruce pectorală de peste cinci sute de mii de lei din aceleași fonduri” și că „servitorii de acasă îi plătește din bugetul ministerului.”[3]

Fuga în străinătate[modificare | modificare sursă]

În anul 1948 a fugit împreună cu familia în Iugoslavia, de unde, cu sprijin american, a fost internat într-un lagăr de refugiați de lângă Roma. În 1956 era semnalat în Buenos Aires, iar zece ani mai târziu în Venezuela. În Venezuela a devenit un prosper om de afaceri.[4]

Varia[modificare | modificare sursă]

În legătură cu preotul Constantin Burducea a rămas în istoria orală o butadă care arată ambiguitatea poziției sale ca ministru al cultelor într-un guvern comunist. Când doi oameni se întâlneau - spune anecdota - unul îl întreba pe celălalt: „- Ce mai faci?” și răspunsul era: „- Ce să fac? Ia, ca părintele Burducea / Când cu steaua, când cu crucea...”[5]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://istorieevanghelica.ro/2012/05/24/preotul-constantin-burducea-cand-cu-steaua-cand-cu-crucea/
  2. ^ Dudu Velicu, Biserica Ortodoxă în perioada sovietizării României, București, 2004, p. 18.
  3. ^ Idem, p. 29.
  4. ^ Lucian N. Leustean, Orthodoxy and the Cold War. Religion and Political Power in Romania (1947-1965) Annexes, Palgrave Macmillan 2009, p. 218.
  5. ^ http://ziarullumina.ro/preotul-constantin-burducea-cand-cu-steaua-cand-cu-crucea-73607.html
  6. ^ Nicolae Iorga, Recenzia cărții, în: Revista Istorică, Ianuar-Mart 1932, p. 47-48.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]