Ion Caramitru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ion Caramitru
Ion Caramitru 2016 stamp of Romania.jpg
Ion Caramitru găzduiește Gala premiilor UNITER 2013
Date personale
Nume la naștere Ion Horia Leonida Caramitru
Născut (75 de ani)
București
Căsătorit cu Micaela Caracaș
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație actor
regizor de teatru
om politic Modificați la Wikidata
Alte nume Pino
Alte premii
Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic[*] (1995)
Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*] (1997)
Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce[*] (2000)
Ordinul național „Pentru Merit” Modificați la Wikidata
Prezență online

Ion Caramitru (n. 9 martie 1942, București) este un actor de teatru și film, dar și regizor român de origine aromână[1]. Este președinte al UNITER din 1990, iar în prezent, din 2005 este directorul Teatrului Național din București.

Ion Caramitru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, clasa profesor Beate Fredanov, în 1964, când a și debutat pe scena Teatrului Național din București, în „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu[1]. A fost actor și regizor la Teatrul Bulandra, al cărui directorat l-a și deținut în perioada 1990 - 1993[1]. A fost ministrul Culturii între anii 1996 - 2000[1]. Este căsătorit cu actrița Micaela Caracaș și are trei fii: Ștefan, Andrei și Matei Caramitru.

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

A participat la revoluția română din 1989, fiind printre cei care au cucerit Televiziunea Română în 22 decembrie 1989. Alături de Mircea Dinescu a anunțat la televiziune căderea regimului Ceaușescu.

A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale (figurând pe lista membrilor inițiali anunțați la TVR de Ion Iliescu), apoi în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, unde a ocupat funcția de vicepreședinte.

S-a plasat, în cele din urmă, în opoziție cu fostul președinte Ion Iliescu.

Membru PNȚCD, ministru al culturii (12 decembrie 1996 - 28 decembrie 2000) în guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu.

Este vicepreședinte al Asociației revoluționarilor fără privilegii[2].

Teatrografie[modificare | modificare sursă]

  • Hamlet - „Hamlet" de William Shakespeare, regia Costache Antoniu, Studioul Casandra, 1963
  • Profesorul - „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Costache Antoniu, Studioul Casandra, 1964
  • Eminescu - „Eminescu" de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1964
  • Perdican - „Să nu te joci cu dragostea" de Alfred de Musset, regia Moni Ghelerter, 1964
  • Mircea Basarab - „Vicarul" de Alexandru Davila, regia Sică Alexandrescu, 1965
  • Vânzător de ziare - „Un tramvai numit dorință" de Tennessee Williams, regia Liviu Ciulei, 1965
  • Herault - „Moartea lui Danton" de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei, 1966
  • Bota - „Procesul Horia" de Alexandru Voitin, regia Liviu Ciulei, 1967
  • Romeo - „Romeo și Julieta" de William Shakespeare, regia Val Mugur, 1967
  • Cezar - „Iulius Cezar" de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, 1968
  • Malcolm - „Macbeth" de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1968
  • Tommy - „Photo Finish" de Peter Ustinov, regia Petre Sava Băleanu, 1969
  • Leonce - „Leonce și Lena" de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei, 1970
  • Lelio - „Mincinosul" de Carlo Goldoni, regia Sanda Manu, 1971
  • Riccardo - „Vicarul" de Rolf Hochuth, regia Radu Penciulescu, 1972
  • Feste - „A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare, regie colectivă, 1973
  • Bacon - „Elisabeta I" de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, 1974
  • Actorul - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, 1975
  • Pașa din Vidin - „Răceala" de Marin Sorescu, regia Dan Micu, 1977
  • Ferdinand - „Furtuna" de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1978
  • Pericle - „Pericle" de William Shakespeare, regia Dinu Cernescu, 1981
  • Hamlet - „Hamlet" de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1985
  • Cotrone - „Uriașii munților" de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, 1987
  • Lelio - „Teatrul comic" de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete, 1992
  • Creon - „Antigona" de Sofocle, regia Alexandru Tocilescu, 1993
  • Iuri Zvonariov - „Sorry" de Aleksandr Galin, regia Yuriy Kordonskiy, 2003
  • Regizorul - „Șase personaje în căutarea unui autor" de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei, 2005
  • „Dialoguri și fantezii în jazz" - spectacol de poezie și muzică alături de Johnny Răducanu, 2006
  • Eduard al III-lea - „Eduard al III-lea" de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 2008
  • "Macbeth" - "Macbeth" de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu (11.04.2011)[1]

Regizor[modificare | modificare sursă]

  • „Amintiri" de Alexei Arbuzov
  • „Neînsemnații" de Terry Johnson
  • A treia țeapă" de Marin Sorescu
  • Forma mesei" de David Edgar
  • „Acasă" de David Storey
  • Șapte dintr-o lovitură" de Lia Bugnar, 2008
  • „Toți fiii mei” de Arthur Miller, 2009

Filmografie[modificare | modificare sursă]

  • Adam și Paul (2004)
  • Amen (2002) - Contele Fontana
  • Misiune Imposibilă (1996)
  • Deep Secrets (1996)
  • Two Deaths (1995)
  • Citizen X (1995)
  • An Exchange of Fire (1993)
  • A Question of Guilt (1993)
  • Kafka (1991)
  • Jute City (1991)
  • Întunecare (1985)
  • Promisiuni (1985)
  • Ca-n filme (1983)
  • Iată femeia pe care o iubesc (1981)
  • Ștefan Luchian (1981)
  • Ancheta (1980)
  • Bietul Ioanide (1979)
  • Înainte de tăcere (1979)
  • Între oglinzi paralele (1978)
  • Împușcături sub clar de lună (1977)
  • Casa de la miezul noptii (1976)
  • Instanța amînă pronunțarea (1976)
  • Dincolo de pod (1975)
  • Despre o anumită fericire (1973)
  • Porțile albastre ale orașului (1973)
  • Printre colinele verzi (1971)
  • Comoara din Vadul Vechi (1964)
  • Pădurea spânzuraților (1964)

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul revistei Cinema pentru interpretare, 1976
  • Premiul Asociației Cineaștilor, 1980
  • Premiul Special al Juriului pentru rolul principal din filmul Luchian, la Festivalul Național al Filmului, Costinești, 1984
  • Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul Internațional de Teatru „Actor al Europei”, Prespa, Macedonia, 2016[3]

Decorații[modificare | modificare sursă]

  • Ofițer de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic (decorat în 1995 de către Regina Elisabeta a-II-a a Marii Britanii și Irlandei de Nord)
  • Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor (Franța 1997)
  • Ordinul pentru Merit al României în grad de Mare Cruce, 2000
  • Doctor Honoris Causa al Universității de Arte "George Enescu", Iași, 2008
  • Crucea Casei Regale a României[4]
  • Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, 2017[5]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Ion Caramitru, reales președinte al UNITER, 20 sept 2010, mediafax.ro, accesat la 21 septembrie 2010
  2. ^ Situl Asociației Revoluționarilor fără Privilegii
  3. ^ Hotnews - "Ion Caramitru, premiat la Festivalul "Actor al Europei" pentru intreaga activitate"
  4. ^ http://www.familiaregala.ro/uploads/docs/RHR_AR_2009.pdf
  5. ^ Adevărul - "Ion Caramitru, la 75 de ani, decorat de președintele Iohannis cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler"

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Interviuri despre Revoluție