Gustav Weigand

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gustav Weigand
Gustav weigand.JPG
Gustav Weigand
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Duisburg, Germania[2] Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Belgershain, Germania[2] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany (3-2 aspect ratio).svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist[*]
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Leipzig  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Leipzig  Modificați la Wikidata
Profesor pentruStoyan Romanski[*]  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române

Gustav Weigand (n. ,[1] Duisburg, Germania[2] – d. ,[1][2] Belgershain, Germania[2]) a fost un filolog german.

În anul 1893 a înființat, la Leipzig, Institutul pentru Studiul Limbii Române, care a fost, până la izbucnirea Primului Război Mondial, cel mai important centru științific din străinătate pentru studiul limbii române. Weigand a fost și primul lingvist care a cercetat, la fața locului, dialectele și graiurile limbii române, călătorind, în anii 1887 și 1909, în toate ținuturile locuite de români. El a impus în lumea științifică și folosirea denumirii de aromân, care a înlocuit-o pe cea limitativă de macedonean.

În anul 1892 a fost ales membru de onoare din străinatate al Academiei Române.[3]

Lucrările lui Gustav Weigand[modificare | modificare sursă]

  • 1888: Die Sprache der Olympo-Walachen nebst einer Einleitung über Land und Leute ("Limba olimpo-valahilor, cu un preambul al țării și al locuitorilor ei"). Leipzig.
  • 1892: Vlacho-Meglen. Eine ethnographisch-philologische Untersuchung („Vlaho-meglenit. O cercetare etnografică și filologică”). Leipzig.
  • 1894/95: Die Aromunen. Ethnographisch-philologisch-historische Untersuchungen über das Volk der sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren („Aromânii. Cercetare etnografică, filologică și istorică despre populația care-și zice macedo-romani sau țințari”). Leipzig.
  • 1913: Albanesische Grammatik im südgegischen Dialekt („Gramatica albaneză prin dialectul gheg de miazăzi”). Leipzig.
  • 1913: Bǎlgarsko-Němski rěčnik („Conversația bulgaro-nemțească”). Leipzig.
  • 1924: Weigand, Gustav, Ethnographie von Makedonien („Etnografia Macedoniei”). Leipzig.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d e f Вейганд Густав, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  3. ^ „Academia Română - membri de onoare din străinatate”, Academiaromana.ro, accesat în  

Surse despre Gustav Weigand[modificare | modificare sursă]

  • Bahner, Werner: Gustav Weigand, Bedeutende Gelehrte in Leipzig I. Leipzig 1965.
  • Kahl, Thede: Gustav Weigand în Grecia. Despre greutatea unei percepții în lumea greacă. Istoria aromânilor. București 2006 (Tritonic), p. 77-94.
  • Popa, Mircea: Gustav Weigand in Rumänien. 100 Jahre Rumänistik an der Universität Leipzig. Volumul editat de Bochmann, Klaus și Krause, Sabine (Aus der Südosteuropa-Forschung 3). München 1996.
  • Schaller, Helmut Wilhelm: Gustav Weigand - Sein Beitrag zur Balkanphilologie und zur Bulgaristik. München 1992.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • [1] Profesorul german K. Bochmann despre Gustav Weigand (în limba germană)