Alfabetul latin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Alfabetul latin este sistemul de scriere alfabetic cel mai răspândit. A fost conceput pentru scrierea limbii latine și inițial cuprindea numai 21 de litere, la care s-au adăugat ulterior J, U, W, Y și Z.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Romanii au împrumutat alfabetul grecilor din Cuma, dar nu se știe sigur dacă direct sau prin intermediul etruscilor.[1]

Literele alfabetului latin[modificare | modificare sursă]

Cele 26 de litere ale alfabetului latin modern sunt:

Majuscule
A B C D E F G H I J K L M
N O P Q R S T U V W X Y Z
 
Minuscule
a b c d e f g h i j k l m
n o p q r s t u v w x y z

Extensii[modificare | modificare sursă]

Unele limbi au adăugat câteva litere speciale alfabetului latin prin aplicarea de semne diacritice (sedilă, virgulă, accente, etc.), prin ligaturi sau prin preluarea de litere din alte alfabete.

De exemplu, alfabetul limbii române are 31 de litere incluzând și caracterele Â, Ă, Î, Ș și Ț. În alfabetul limbii suedeze, litera W este considerată o variantă a lui V, mai puțin folosită, care se menține încă în nume ca William. Alfabetul mai conține și trei vocale speciale: Å, Ä, Ö.

Diacritice și litere adăugate la alfabetul latin[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ I. Lana în Letteratura Latina, Fiorența 1969, pag. 18 formulează această întrebare. R. Bloch consideră că romanii au preluat direct alfabetul grecilor din Cuma în Come impararono a scrivere gli antichi Romani, în numărul din februarie 1983 al Storia Illustrata, pag. 122