Hidrazină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Hidrazină
Hydrazine-3D-vdW.png
Identificare
NN[1]  Modificați la Wikidata
Formulă chimicăH₄N₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară32,037 Unitate atomică de masă[1]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate1,01 gram pe centimetru cub[2]  Modificați la Wikidata la 20 Celsius
Punct de topire36 Fahrenheit[2]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere236 Fahrenheit[2]  Modificați la Wikidata la 760 Torr

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Hidrazina este un compus anorganic cu formula chimică N2H4. Este denumită și diazan, fiind o hidrură de azot cu doi atomi de azot, al doilea membru al seriei azanilor după amoniac și înaintea triazanului. Este un lichid inflamabil incolor cu un ușor miros asemănător cu cel al amoniacului. Este foarte toxică și foarte instabilă în stare pură.

Se produc anual circa 260 mii tone[3] fiind folosită ca agent în prepararea de spume polimere, dar având și alte aplicații ca precursor al catalizatorilor de polimerizare sau uz farmaceutic.

Deasemenea este folosită în diverși combustibili pentru rachete, și pentru a prepara gazul folosit în airbaguri.

Hidrazina este folosită în centrale electrice, atât convenționale cât și nucleare, pentru a controla concentrația de oxigen dizolvat în abur, pentru a reduce coroziunea.

Autoprotonare[modificare | modificare sursă]

Poate forma ioni hidraziniu prin autoprotonare.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „Hidrazină”, HYDRAZINE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ a b c http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0329.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Jean-Pierre Schirmann, Paul Bourdauducq "Hydrazine" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH, Weinheim, 2002. doi:10.1002/14356007.a13_177

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 267

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]