Giorgio Agamben

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Giorgio Agamben
Date personale
Născut (77 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Italy.svg Italia Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
scriitor
profesor universitar
jurist-poet[*] Modificați la Wikidata
Prezență online

Giorgio Agamben (n. ,[1][2] Roma, Italia) este un filosof italian, care predă la Institutul Universitar de Arhitectură din Veneția și la Collège International de Philosophie din Paris.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Agamben a urmat studii de drept și filosofie la Roma și Paris, încheiate cu un doctorat despre gândirea politică a lui Simone Weil. În perioada studenției, printre prietenii săi s-au numărat personalități precum Elsa Morante, Alberto Moravia, Ingeborg Bachmann și regizorul Pier Paolo Pasolini. În filmul lui Pasolini, Evanghelia după Matei (1964), Agamben a interpretat rolul apostolului Filip. Mai târziu, între 1966 și 1968, a participat la seminarele despre Heraclit și Hegel ținute de Martin Heidegger, care a exercitat, alături de Walter Benjamin, o influență hotărâtoare asupra gândirii sale. Agamben a editat de altfel, între 1978 și 1986, edițiile italiene din scrierile lui Benjamin, descoperind cu această ocazie manuscrise ale sale considerate până atunci pierdute. Agamben a predat în Italia (la Universitățile din Macerata, Verona și Institutul Universitar de Arhitectură din Venezia), Statele Unite ale Americii (la Universitățile Berkeley, California și Northwestern, Evanston) și Germania (la Universitatea Heinrich Heine din Düsseldorf), la Collège International de Philosophie (Paris) și la European Graduate School (Saas-Fee, Elveția).

Ediții în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Împărăția și gloria. Pentru o genealogie teologică a economiei și a guvernării.(Homo sacer II, 4), trad. de Alex Cistelecan, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2018.
  • Deschisul. Omul și animalul, trad. de Vlad Russo, Editura Humanitas, București, 2016.
  • Opus Dei. Arheologia oficiului (Homo sacer II, 5), trad. de Alex Cistelecan, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2016.
  • Stasis. Războiul civil ca paradigmă politică (Homo sacer II, 2), trad. de Alex Cistelecan, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2015.
  • Stanțe. Cuvântul și fantasma în cultura occidentală, trad. de Anamaria Gebăilă, Editura Humanitas, București, 2015.
  • Nuditatea, trad. de Anamaria Gebăilă, Editura Humanitas, București, 2015.
  • Mijloace fără scop. Note despre politică, trad. de Alex Cistelecan, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2013.
  • Prietenul și alte eseuri, trad. de Vlad Russo, Editura Humanitas, București, 2012.
  • Sacramentul limbajului. Arheologia jurământului, trad. de Alex Cistelecan, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2011.
  • Profanări, trad. de Alex Cistelecan, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2010.
  • Timpul care rămâne. Un comentariu al «Epistolei către Romani», trad de Alex Cistelecan, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2009.
  • Starea de exceptie (Homo sacer II, 1), trad. de Alex Cistelecan, Editura Idea, Cluj-Napoca, 2008.
  • Ce rămîne din Auschwitz: arhiva și martorul, trad. de Alex Cistelecan, Editura Idea, Cluj-Napoca, 2006.
  • Homo Sacer. Puterea suverană și viața nudă, trad. de Alex Cistelecan, Editura Idea, Cluj-Napoca, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Giorgio Agamben, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Giorgio Agamben, Archive of Fine Arts, accesat în