Hegelianism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Hegelianism (transformare, înaintare, schimbare evolutivă): proces al dezvoltării obiective, subiective sau conceptuale având drept rezultat apariția noului. Termenul este în legătură cu filozoful Georg Wilhelm Friedrich Hegel.

Hegelianismul este un concept limită. El nu poate fi înțeles decît pentru sine. Nu putem vorbi de un dincolo sau de un dincoace de el. Oricum ar fi, devenirea ca și concept filozofic poate fi doar gîndit. După perioada presocratică conceptul devenirii a fost asimilat în tradiția filosofică occidentală cu schimbarea. Această perspectivă a fost inspirată de avîntului științelor pozitiviste. Însă devenirea ca fenomen ontologic nu poate fi asimilată schimbărilor din natură. Privind metafizic devenirea, unii gînditori au analizat structural conceptul. Cel mai celebru exemplu este al lui Hegel care a vorbit despre devenire asimilînd-o unei ample mișcări dialectice care înaintează prin contrarii. După Hegel, conceptul nu a mai fost resuscitat de vreun filosof notabil. În spațiul românesc, Constantin Noica a folosit expresia devenință - contopind conceptual devenirea și ființa, devenirea întru ființă.