Glosar de optică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Acest glosar conține termeni din optică și tehnica fotografică. Pentru termeni din mecanică, termodinamică, electromagnetism sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

- imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă);
- desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială.
- calitatea unui mediu transparent de a transmite lumina în mod diferit, în funcție de direcția de propagare a acesteia.
- proprietate a unui corp cu structură internă ordonată de a prezenta caracteristici optice variate, în funcție de direcția de măsurare și de observare; sinonim: eolotropie.
  • anticaustică - curbă ortogonală a razelor unui fascicul luminos, paralele cu o direcție sau emise de un izvor punctual, reflectate sau refractate de o curbă plană dată.
  • antihalo - strat absorbant de protecție, format dintr-un lac sau dintr-o gelatină colorată, care acoperă un film sau o placă fotografică, ce împiedică formarea efectului de halo.
  • antinodal, punct ~ - punct în care mărimea unghiulară are valoarea de -1.
  • antireflex - (strat subțire, transparent) care reduce reflexiile produse de suprafețele opace; care elimină sau atenuează reflexia luminii.
  • antivoal - substanță chimică ce se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în procesul de developare.
  • aparat de fotoreproducere - aparat fotografic de dimensiuni mari, folosit în tehnica grafică pentru reproducerea originalelor.
  • apertometru - instrument pentru determinarea aperturii obiectivelor microscopice fotografice.
  • apertură - caracteristică a obiectivelor microscopice, fotografice etc, dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul obiectivului; sinonim: unghiulație.
  • aplanetism - proprietate a unui sistem optic de a fi stigmatic pentru punctele din vecinătatea axei sale, formând pentru un obiect plan, perpendicular pe axă, o imagine de asemenea plană, perpendiculară pe această axă.
  • apocromat(ic) - (despre obiective fotografice) a cărui aberație cromatică a fost corectată pentru trei culori: roșu, galben și violet.
  • aspectomat - aparat de proiecție cu schimbare automată a diapozitivelor, diaproiector cu telecomandă.
  • astigmatism:
- aberație a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect;
- defect al lentilelor sau al corneei și cristalinului ochiului omenesc, care constă într-o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură diferite în două plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor (sinonim: aberație vizuală).
  • astigmometru - aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism.
  • aureolă:
- zonă pe suprafața unui obiect în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta; vezi și halou;
- fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

- încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea și alte operații fotografice;
- dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran (sau pe un clișeu) imaginea răsturnată a unui obiect.
  • cameră video - aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică sau, mai nou, pe suport electronic.
  • caustică - pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină.
  • centru optic - punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale lentilei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția.
  • colimator:
- dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze;
- instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții.
- dispozitiv al unui instrument optic care servește la concentrarea și dirijarea luminii într-o direcție determinată;
- dispozitiv optic, format din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau al unui aparat de proiecție.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

  • dâre de lumină- raze de lumină proiectate în întuneric de o sursă.
  • diafragmă - dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină.
  • diavizor - dispozitiv de vizionare a diapozitivelor prin intermediul unei lentile, cu sursă proprie de lumină.
  • dioptrie - unitate de măsură a convergenței, caracterizând un sistem optic (lentilă, ochi) a cărui distanță focală este de 1 m.
  • dioptru:
- suprafață care separă două medii transparente cu indici de refracție diferiți;
- dispozitiv sau instrument optic care determină linia de vizare spre un punct dat.
  • discul lui Newton - placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe.
  • distanță focală - distanța de la centrul optic al lentilei la focar; este pozitivă pentru lentilele convergente și negativă pentru cele divergente.
  • DiStar - marcă de lentilă negativă (divergentă), care se aplică în același mod ca un filtru colorat în fața obiectivului de fotografiat pentru a permite cuprinderea unei deschideri unghiulare mai mari.
  • divergență:
- proprietate a unui fascicul de radiații pornind din același punct de a-și mări secțiunea;
- însușire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente.
  • doză - instrument auxiliar pentru desfășurarea în bune condiții tehnice a developării filmelor.
  • dozimetru - aparat de măsură a cantității de lumină produse într-un interval de timp de o sursa luminoasă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • far - corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiectează lumină într-o anumita direcție sub forma unui fascicul divergent.
  • fascicul de lumină - ansamblu de raze luminoase emise de o sursă de lumină, care traversează o anumită regiune și cu secțiune bine delimitată.
  • fascicul de raze - grup de raze care trec prin același punct.
  • felinar:
- sursă de lumină instalată pe un suport fix;
- lampă de gaz portativă, prevazută cu un glob de sticlă, pentru a proteja fitilul aprins, folosită în aer liber.
  • film:
- peliculă subțire, flexibilă și transparentă, de celuloid, acoperită cu un strat de material fotosensibil, folosită în fotografie, radiografie etc.;
- bandă folosită pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă;
- strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid.
- concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mișcare;
- operația de reglare a unui instrument optic, astfel ca imaginea sa fie văzuta clar.
  • focar - punctul de intersecție al razelor refractate/reflectate ale unui instrument optic pe care au căzut raze paralele.
  • focar real - punctul în care se strânge un fascicul de lumină convergent, obținut prin reflexia pe o oglindă sau prin refracția printr-o lentilă a unui fascicul luminos paralel.
  • focar virtual - punctul din care par că izvorăsc razele unui fascicul de lumină divergent, obținut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentilă divergentă.
  • formula lui Allard - indică bătaia luminoasă a unei surse de lumină: , unde: E - iluminarea, I - intensitatea luminoasă, T - coeficient de transmisie atmosferică, d- distanța până la sursa luminoasă.
  • fosforescență - care emite lumină în obscuritate sau după absorbirea de radiații ultraviolete.
  • fotometrie - parte a opticii care se ocupă cu măsurarea intensităţii surselor de lumină, a iluminării etc.
  • fotometru:
- instrument optic pentru măsurarea intensității luminoase;
- instrument pentru determinarea sensibilității ochiului la lumină.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]

  • halou - zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor; vezi şi aureolă.
  • heliostat - instrument alcătuit dintr-un sistem optic, pus în mișcare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare într-o direcție determinată.
  • hidrotipie - procedeu de realizare a fotografiilor în culori, cu ajutorul unor coloranți solubili în apă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

- măsură a cât de mult este stimulat ochiul uman și prin urmare cât de mare este impresia de strălucire creată în mintea umană.
- raportul dintre intensitatea luminoasă a unei surse de lumină și proiecția ariei sursei pe un plan.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

- cu o singură culoare;
- (despre un fascicul de raze) care este format din radiații cu aceeași lungime de undă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

- ramură a fizicii care se ocupă cu studiul luminii și a particularităților acesteia;
- totalitate a aparatelor și a instrumentelor a căror funcționare este bazata pe legile reflecției și refracției luminii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

  • penumbră - o zonă incomplet luminată, cuprinsă între zona umbrită și cea luminoasă din spatele unui corp opac.
  • polarimetru - instrument optic pentru măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare al unei radiații.
  • polariscop - instrument optic pentru studiul calitativ al efectelor de polarizare a luminii la trecerea ei printr-o substanță.
  • principiul cuantic al lui Planck - teorie conform căreia lumina (sau altă undă clasică) poate fi emisă sau absorbită numai în cuante discrete, a căror energie este proprorțională cu frecvența lor.
  • proiector - aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină și care se folosește pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule, în săli de spectacole etc.
  • pupilă de ieșire - deschidere reală sau o imagine a sa care limitează conul de raze de lumină emergente dintr-un sistem optic.
  • pupilă de intrare - deschidere reală sau o imagine a sa care limitează cantitatea de lumină care pătrunde într-un instrument optic.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

- fascicul îngust de lumină care pornește de la o sursă de lumină sau de la un obiect strălucitor;
- flux de particule sau de energie a oscilațiilor electromagnetice.
  • redresor - lentilă, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a îndrepta imaginea răsturnata dată de obiectivul unui instrument optic.
  • reflector:
- dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită direcție fluxul luminos emis de sursă de lumină (vezi și reverber);
- oglindă concavă care reflectă lumina într-o anumită direcție;
- telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă.
  • refractometru - instrument optic pentru măsurarea indicelui de refracție al substanțelor.
  • refracție - fenomen de abatere a direcției de propagare a unei unde, a unei radiații sau a unui corpuscul, când aceștia întâlnesc suprafața de separație a două medii diferite.
  • refracție dublă sau birefringența este o proprietate optică a unui material de a despărți în două raza de lumină, la traversarea unui mediu transparent anizotrop.
  • refracție astronomică - deviere a razei de lumină a unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră.
  • reticul - ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea unei direcții, efectuarea unei măsurători etc.
  • reverber - oglindă metalică montată la o lampă, pentru a reflecta razele de lumină într-o anumită direcție (vezi și reflector).
  • rezolvare - (despre instrumente optice) separare, distingere de amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

- ramură a fotografiei care se ocupă cu tehnica obținerii fotografiilor conjugate;
- dublă imagine constituită prin fotografii ale unui obiect, luate sub unghiuri diferite.
  • stereofotogramă - vezi stereogramă.
  • stereograf - specialist în stereografie.
  • stereografie - tehnica reprezentării prin proiecții corpurile solide pe o suprafață plană.
  • stereogramă - grup de două fotografii ale aceluiași obiect care, privite la un stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului (sinonim: stereofotogramă).
  • stereomicroscop - microscop binocular la care preparatele pot fi observate stereoscopic.
  • stereomicroscopie - tehnica observației la stereomicroscop.
  • stereomonoscop - dispozitiv optic pentru examinarea vizuală stereoscopică a imaginilor fotografice conjugate.
  • stereoscop - instrument optic prin care două imagini suprapuse prin vederea binoculară dau impresia unei singure imagini în relief.
  • stereoscopie - ramură a opticii care se ocupă cu procedeele de înregistrare și de redare a imaginilor în relief și cu studiul proprietăților optico-mecanice ale instrumentelor folosite în acest scop.
  • stigmatic - (despre un sistem optic) care prezintă stigmatism.
  • stigmatism - proprietate a unui sistem optic de a forma pentru fiecare punct al unui obiect o imagine care este tot un punct (și nu o imagine deformată).
  • subtractiv - (despre un amestec de culori) care se realizează prin eliminarea unui domeniu din spectrul luminii albe.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

- instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil;
- dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul vizat.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

  • ultramicroscop - microscop puternic în care iluminarea obiectelor se face în direcție perpendiculară pe direcția axei optice a instrumentului, astfel încât prin direcția luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obișnuit.
  • umbră - zona întunecată care apare în una din părțile unui obiect, atunci când este luminat din partea opusă.
  • unghiulație - vezi apertură.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]

  • vehicul - sistem optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre.
  • vizibil - care poate fi văzut (cu ochiul sau cu un instrument optic).
  • vizor - dispozitiv la un aparat sau la un instrument optic care permite delimitarea după necesitate a câmpului vizual și a liniei de vizare sau citirea indicațiilor de pe o scară gradată.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]

  • zaharimetru - aparat pentru determinarea concentrației unei substanțe optic active dizolvate într-un solvent.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.