Televiziune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Regia tehnică a unei televiziuni moderne

Televiziunea poate fi definită ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Ca și radioul, televiziunea este o invenție a perioadei interbelice, deși primele principii au început să se studieze încă din secolul al XIX-lea. Au trecut mai mult de șaizeci de ani de când, pe un ecran sferic, apărea prima imagine a unei prezentatoare. Televiziunii îi vor trebui mai puțin de zece ani pentru a evolua de la faza încercărilor de laborator la un început de realitate industrială. Imediat după terminarea războiului lucrurile se precipită : echiparea cu astfel de aparate se face într-un ritm alert, astfel că în 1951, în S.U.A. existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie, 3 televizoare la același număr de locuitori. În 1951, televiziunea apare și în țări considerate drept sărace, cum ar fi Cuba, Mexic sau Brazilia.

Televizorul este un obiect considerat de unii central în casele a peste două miliarde de oameni. Din punct de vedere tehnic, televizorul asigură două funcții: prima este aceea de a recepționa informații electrice codificate. Aceste semnale sunt selectate, amplificate, și tratate corespunzător, uneori cu ajutorul telecomenzii. Cealaltă funcție constă în a transforma aceste semnale, după ce au fost selectate și modulate, în imagini care să capteze ochiul și urechea telespectatorului.

Standarde de difuzare[modificare | modificare sursă]

Repartizarea în lume a sistemelor de codificare

Există patru sisteme de codificare a informației, și anume:

Din punct de vedere economic, televiziunea este o filieră organizată în jurul a două piețe.

Piața primară – Aceasta este locul de schimb între difuzorii și consumatorii de televiziune, adică telespectatorii. Contra unui abonament, telespectatorul are acces la imagini ordonate într-o grilă de programe.

Piața secundară - Reunește aceiași difuzori și programatori, cu producătorii de programe, originale sau de ocazie, care compun grila.

Locul televiziunii este bine definit în peisajul mijloacelor de informare în masă și a avut efecte majore asupra altor modalității de transmitere a informației cât și, implicit, asupra telespectatorilor.

Benzi televiziune[modificare | modificare sursă]

  • Banda I (canalele 2-6): 54 MHz - 88 MHz
  • Banda III (canalele 7-13): 174 MHz - 216 MHz
  • Benzile IV și V (canalele 14-69): 470 MHz - 806 MHz

„Victime”[modificare | modificare sursă]

Cinematograful[modificare | modificare sursă]

În 1946 în SUA și Marea Britanie un adult se ducea la cinematograf, în medie, de treizeci de ori pe an. Departe de a fi mulțumită că a luat locul cinematografiei, televiziunea tinde chiar să absoarbă cinematografia ca activitate economică. După ce a distrus, nu cinematografia, ci independența economică a acesteia, televiziunea se hrănește din substanța cinematografiei și o menține în stare de supraviețuire.

Mijloacele de informare în masă[modificare | modificare sursă]

Ele sunt radioul și presa. Radioul încă mai deține supremația, prin calitatea sunetului FM stereo, și prin prețuri modice. În ceea ce privește presa, televiziunea s-a lovit de o fortăreață mai veche decât radioul. Așa a apărut un segment înfloritor, și anume cel al „ghidurilor TV”. Metoda de luptă a grupurilor de presă este „If you can't beat them, join them” (dacă nu poți să-i învingi, alătură-te lor).

După ce inventatorii au găsit căi de transmitere a sunetului prin radio și telefon, au început să caute metode de transmitere a imaginii. În prima parte a secolului 20 s-au pus bazele ideii de televiziune. Au fost 2 inventatori independenți care au pus bazele sistemului de televiziune: Philo Farnsworh și Vladimir Zworykin.

În 1927, Philo, în vârstă de numai 20 de ani, a transmis primele imagini electronice în laboratorul lui din San Francisco. Imaginile au fost o simplă linie neagră care doar a fost rotită ca să se vadă dacă televiziunea poate înregstra și produce mișcarea ei. Prima televiziune nu a avut sunet și imaginea era alb-negru, fără alte culori.

Primul televizor s-a vândut în Statele Unite în 1938. Din 1960 s-au introdus: televiziunea color, sunetul stereo, și a apărut televiziunea prin cablu care permite recepționarea mai multor canale de televiziune de la mai multe stații.

Războiul televiziunilor[modificare | modificare sursă]

Televiziunea americană își depășește vecinele, Canadiană, Mexicană, Sud-Americană. Ea este cea mai veche, cea mai bogată, cea mai diversificată, cea mai privită. O glumă a specialiștilor în domeniu sună în felul următor: „Oare televiziunea americană este un pleonasm?”. Este dificil să susții contrariul, mai ales că americanii au inventat mare parte din tot ce ține de televiziune, de la tehnologii de transmitere și prezentare a informației (televizoare, cablu, sateliți), până la modalitățile de reglementare cum ar fi: măsurarea audienței, sistemele de rețele. Resursele de care dispun posturile de televiziune americane sunt de patru ori mai mari decât cele alte posturilor japoneze, a doua piață în domeniu. Cu aproximativ de patru ori mai multe cămine decât Franța, ea este de 12 ori mai bogată. Acest lucru îi permite să investească mai multe fonduri într-un episod al unui serial, decât poate investi cinematografia europeană într-un lung metraj obișnuit, sau să transmită la anumite evenimente cu mai mulți comentatori pe o rețea decât are în total un mare post european.

Rezistența europeană - Televiziunile europene au în spate o lungă tradiție de cooperare. Încă din 1946 țările din Vest și Est au format OIRT pentru a folosi echitabil undele electromagnetice. Războiul rece a determinat țările din Europa de Vest să formeze UER (Uniunea Europeană de Radiodifuziune) ale cărei obiective sunt de a reglementa și facilita schimburile de programe, și de a negocia, în numele țărilor membre, contractele de retransmitere a evenimentelor televizate care au loc în afara zonei europene. UER își va afla legitimitatea în bursa de schimburi de actualitate, sub numele de „Eurovision". Se poate spune că din motive financiare și culturale, în același timp, televiziunile publice nu mai sunt în măsură să promoveze o televiziune pan-europeană.

În concluzie, unii estimează că deceniile viitoare, vor fi dominate de două fenomene, și anume: dizolvarea modelelor europene în favoarea modelelor americane și dezvoltarea intensivă și extensivă a televiziunii în lumea a treia. O importantă contribuție la aceste două evoluții își va aduce dezvoltarea tehnologiei sateliților.

Note[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de televiziune
Wikţionar
Caută „televiziune” în Wikționar, dicționarul liber.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]