Pilă voltaică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ilustrație care prezintă alcătuirea unei pile voltaice; electrolitul era soluția salină ce se îmbiba în hârtie.

Pilă voltaică, adesea numită și pila Volta, este prima baterie, un tip de pilă electrică inventată de Alessandro Volta în 1799. Această invenție constă dintr-o coloană verticală compusă dintr-o succesiune de un disc de cupru metalic - un disc de hârtie îmbibată în soluție salină - un disc de zinc (ansamblul numit celulă voltaică). La extremitățile coloanei era atașat câte un fir metalic între care se producea un curent electric continuu de joasă intensitate.

După inventarea sa, pila voltaică a oferit posibilitatea realizării unor experimente în domeniul electrochimiei, precum: descompunerea electrică a apei în elementele componente, oxigen și hidrogen (proces numit electroliză) de către William Nicholson și Anthony Carlisle (1800) și descoperirea și izolarea elementelor chimice sodiu (1807), potasiu (1807), calciu (1808), bor (1808), bariu (1808), stronțiu (1808) și magneziu (1808) de către Humphry Davy.[1][2]

Electrochimie[modificare | modificare sursă]

Forța electromotoare[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decker, Franco (). „Volta and the 'Pile'. Electrochemistry Encyclopedia. Case Western Reserve University. 
  2. ^ Russell, Colin (). „Enterprise and electrolysis..”. Chemistry World.