Sari la conținut

Glosar de electrotehnică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest glosar conține termeni din domeniile electrotehnicii și energeticii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- unitate de măsură a intensității curentului electric;
- unitate de măsură pentru tensiunea magnetică de-a lungul unei linii închise (sinonim: amperspiră).
- dinam amplificator de curent continuu, cu flux magnetic transversal.
- - îmbrăcăminte de metal care protejează un cablu electric (altă denumire: armură);
- totalitatea pieselor care asigură funcționarea unei linii electrice: borne, amortizoare de vibrații;
- piesă care reduce reluctanța dintre doi poli magnetici;
- indusul mașinilor electrice;
- fiecare din cele două părți conductoare, separate de dielectric, dintr-un condensator electric.
- transformator în care înfășurările (primară și secundară) sunt cuplate atât inductiv, cât și conductiv;
- transformator cu o singură înfășurare și cu trei borne, două externe, pentru tensiunea înaltă, și una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • bec de control:
- lampă electrică portativă, cu care se încearcă dacă un circuit electric prezintă sau nu o întrerupere;
- bec electric montat pe un tablou de distribuție pentru a semnaliza anumite deranjamente.
  • bec de siguranță - siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • cablaj - (mod de) răsucire sau împletire a firelor pentru a forma un cablu.
  • cablare:
- conectare a unei locuințe, a unei clădiri etc. la o rețea electrică, telefonică, de televiziune etc.;
- confecționarea unui cablu prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri și unirea mănunchiurilor între ele;
- montare a unui cablu.
  • cablor - muncitor care cablează.
  • cablu electric - conductă electrică din unul sau mai multe conductoare de cupru sau aluminiu izolate, îmbrăcate într-o manta etanșă, peste care (eventual) se aplică învelișuri protectoare.
  • cadru - schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate.
  • cameră de comandă - încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice.
  • canalizație - instalație aeriană, subterană sau submarină care transportă sau distribuie energie electrică.
  • capsă - rondelă metalică, izolată de soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.
  • capsulare - închidere sau acoperire a locurile aflate sub tensiune ale unui utilaj, pentru protejarea personalului de servire.
  • captator de curent - dispozitiv montat la extremitatea unui troleu, pentru a realiza un contact mobil cu firul aerian.
  • captator solar - instalație cu ajutorul căreia este captată [energie soalră|energia solară]] și convertită în energie termică sau electrică.
  • carton presat - carton folosit ca izolant în mașinile și aparatele electrice.
  • casa mașinilor - încăpere într-o centrală electrică, în care sunt montate grupurile electrogene.
  • casă pasivă - locuință care asigură climatul interior fără a fi necesară o sursă exterioară de energie, folosind doar energie regenerabilă din producție proprie.
  • catenară - vezi suspensie ~.
  • călăreț - mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit electric.
  • celulă electrochimică - recipient care conține o soluție ionică în care sunt introduși doi electrozi și care poate funcționa ca celulă galvanică sau electrolitică.
  • celulă fotovoltaică/ fotoelectrică - vezi celulă solară.
  • celulă galvanică (sau voltaică) - vezi element galvanic.
  • celulă solară - dispozitiv care generează electricitate sub acțiunea radiației electromagnetice în special a luminii solare; alte denumiri: celulă fotovoltaică/ fotoelectrică, fotoelement.
  • centrală:
- instalație sau ansamblu de instalații tehnice în care se produce, în mod centralizat, energie, se efectuează o anumită operație tehnologică centralizată etc.;
- stație unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- alimentarea prin curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un câmp magnetic, necesar funcționării unui aparat electric;
- ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație;
- producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
- element al rețelelor electrice de distribuție constituit din una sau din mai multe linii aeriene sau din cabluri subterane;
- linie electrică fără derivație, care leagă direct o centrală electrică cu posturile de transformare sau posturile principale de transformare cu cele secundare sau de distribuție.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • galet:
- bobină inelară; element de transformator electric de forma unui inel, având mai multe spire de înfășurare.
- secțiune a unui comutator rotativ.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • instalație electrică de forță - sistem de echipare tehnică a unei clădiri ce asigură distribuția curentului electric trifazic (de forță) necesar acționării unor echipamente și mașini electrice ca: pompe, electromotoare, aeroterme, utilaje tehnologice etc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • jug - parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • pană de electricitate - (în engleză: blackout) întrerupere a alimentării cu energie electrică, pe termen scurt sau mai lung, într-o zonă a unei rețele electrice.
  • pantograf - dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule electrice (locomotivă electrică, tramvai, troleibuz), care face contactul între instalația electrică a vehiculului și rețeaua electrică fixă de alimentare.
  • paratrăsnet - dispozitiv metalic aerian, în legătură conductoare permanentă cu pământul, servind la protecția construcțiilor, a instalațiilor și a oamenilor împotriva efectelor dăunătoare ale trăsnetului.
  • patron - vezi bușon.
  • pilă voltaică - sursă electrochimică care generează curent electric continuu sau tensiune electrică continuă, dispozitiv important pentru descoperirea electricității
  • pol:
- zonă a miezului feromagnetic al unui circuit magnetic pe unde fluxul magnetic principal sau cel util trece din materialul feromagnetic în aer sau invers;
- parte componentă a unei mașini electrice care contribuie la magnetizarea circuitului magnetic al mașinii;
- piesă a unei pile galvanice care stabilește contactul cu circuitul exterior.
  • priză de pământ - ansamblu de conductoare metalice prin care se face împământarea unei rețele electrice, a utilajelor acționate electric.
  • prosumator - client al unui furnizor de energie care, în afară de consum, are și posibilitatea de a stoca și vinde energie, mai ales obținută din surse de energie regenerabilă.
  • putere instalată - suma puterilor nominale ale mașinilor unei instalații producătoare de energie.
  • putere nominală - putere pentru care a fost construit un sistem tehnic.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • șunt - rezistor electric conectat între două puncte ale unui circuit electric pentru protejarea porțiunii de circuit cuprinse între aceste puncte.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • sarcină - putere debitată sau consumată de un sistem generator, transmițător sau transformator de energie.
  • siguranță (electrică) - dispozitiv de întrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depășește nivelul obișnuit.
  • soclu:
- partea de metal a unui bec electric care se fixează în dulie;
- piesă prin intermediul căreia se fixează tuburile electronice de șasiul aparatelor în care sunt montate.
  • spiră:
- porțiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360°;
- fiecare dintre buclele spiralei unei înfășurări electrice sau bobine;
- bobină sau înfășurare electrică formată din spire.
  • stabilizator - dispozitiv care se interpune între o sursă de alimentare și un consumator pentru a menține constantă tensiunea la bornele sarcinii (stabilizator de tensiune) sau curentul consumat (stabilizator de curent).
  • stare staționară - stare a unui circuit electric în care curenții și tensiunile din circuit rămân constante în timp.
  • stare tranzitorie - stare momentană din perioada în care un circuit electric răspunde la o schimbare bruscă a condițiilor de funcționare, cum ar fi aplicarea sau întreruperea unei surse de alimentare, schimbarea valorilor componentelor sau alterarea conexiunilor în circuit, perioadă în care parametrii circuitului (curentul și tensiunea) se modifică de la o stare inițială (stare de echilibru) la o nouă stare de echilibru.
  • stâlp (de linie electrică) - fiecare din elementele de construcții, care, montate vertical, servesc la susținerea la înălțime, prin intermediul izolatorilor, a liniilor de transport de energie electrică.
  • stocare a energiei⁠(d) - captarea și păstrarea energiei produse într-un anumit moment pentru a fi utilizată ulterior; exemple: apa într-un lac de acumulare al unei hidrocentrale, energia cinetică a unui volant în rotație, stocare electrochimică într-o baterie etc.
  • supratensiune - tensiune electrică mai mare decât valoarea maximă a tensiunii de serviciu, care constituie un pericol pentru circuitele electrice, provocând deranjamente și avarii.
  • suspensie catenară - sistem de susținere a firului aerian de contact pentru tracțiunea electrică, prin care acesta este suspendat de un cablu purtător prin intermediul unor fire verticale sau înclinate.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
  • tablou de distribuție - element al instalațiilor electrice care distribuie energia electrică la alte tablouri sau la receptoare și care conține elemente de protectie, comandă sau manevră (și eventual aparatajul de măsură, control, semnalizare, reglaj și automatizare).
  • tahogenerator - microgenerator electric utilizat în instalațiile automate pentru a măsura viteza unghiulară sau tensiunea electrică.
  • tensiune de străpungere - tensiunea minimă care determină o porțiune a unui izolator electric să devină conductivă electric.
  • tensiune nominală - valoarea tensiunii unui element component, dispozitiv sau echipament, fixată de către producător, la care se face referire pentru funcționare și pentru caracteristicile funcționale.
  • termocentrală - vezi centrală termoelectrică.
  • tolă - denumirea fiecărei foi de tablă de fier moale care formează mizeul de fier al unei bobine.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


  • variabilă de stare - variabile care descriu starea unui circuit electric prin tensiunile electrice din noduri și intensitățile curenților din ramurile sale.
  • vârf de consum - cantitate maximă de energie electrică necesară abonaților unei rețele electrice la anumite ore de zi sau în anumite perioade ale anului.
  • vibrator:
- întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență;
- dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat;
- lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 
     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • Micu, Emil - Electrotehnica de la A la Z, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985.