Mecatronică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Mecatronica este combinația sinergetică și sistematică a mecanicii, electronicii și a informaticii în timp real.

Termenul de mecatronică a fost introdus de un inginer de la compania japoneză Yaskawa în 1969. Astfel, termenul a apărut în mod oficial în Franța în dicționarul Larousse 2005.

Mecatronica este o tehnologie compatibilă cu societatea informațională.[1]

Revoluția informatică (a doua revoluâie industrială) a marcat saltul de la societatea industrializată la societatea informațională, generând un val de înnoiri în tehnologie și educație. Japonezii au definit sensul acestor mișcări de înnoire, brevetând termenul de mecatronică, la începutul deceniului al VIII-lea al secolului trecut. Termenul a fost utilizat pentru a descrie fuziunea tehnologică dintre mecanică, electronică și informatică.

Mecatronica este rezultatul evoluției firești în dezvoltarea tehnologică. Tehnologia electronică a stimulat această evoluție. Dezvoltarea microelectronicii a permis integrarea electromecanică. În următoarea etapă, prin integrarea microprocesoarelor în structurile electromecanice, acestea devin inteligente și astfel s-a ajuns la mecatronică.

Fluxul către integrarea mecatronică[modificare | modificare sursă]

Tehnologia mecatronică aduce în centrul atenției problema informației, care este componenta dătătoare de ton în raport cu materialul și energia.

În România, mecatronica se studiază în numeroase școli și licee.

Note[modificare | modificare sursă]