Mecatronică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Mecatronica este combinația sinergeticǎ ṣi sistematicǎ a mecanicii, electronicii ṣi a informaticii în timp real.

Termenul de mecatronicǎ a fost introdus de un inginer de la compania japonezǎ « Yaskawa » în 1969. Astfel termenul a apărut în mod oficial în Franța în Larousse 2005.

Mecatronica - tehnologie compatibilă cu societatea informațională[1]

Revoluția informatică (a doua revoluṭie industrială) a marcat saltul de la societatea industrializatǎ la societatea informatională, generând un val de înnoiri în tehnologie și educație. Japonezii au definit sensul acestor mișcări de înnoire, brevetând termenul de mecatronicǎ, la începutul deceniului al 8-lea al secolului trecut. Termenul a fost utilizat pentru a descrie fuziunea tehnologică: mecanica-electronica-informatica.

Mecatronica este rezultatul evoluției firești în dezvoltarea tehnologică. Tehnologia electronică a stimulat această evoluție. Dezvoltarea microelectronicii a permis integrarea electromecanică. În următoarea etapă, prin integrarea microprocesoarelor în structurile electromecanice, acestea devin inteligente și, astfel s-a ajuns la mecatronicǎ.

Fluxul catre integrarea mecatronica

Tehnologia mecatronica aduce in centrul atentiei problema informatiei care, este componenta datatoare de ton in raport cu materialul si energia.

În România, mecatronica se studiaza în numeroase școli și licee.