Electret

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Electretul este un material dielectric ce prezintă o sarcină electrică cvasi-permanentă. Electretul generează câmpuri electrice interne și externe, fiind un echivalent electrostatic al magnetului permanent. Oliver Heaviside a inventat acest termen în 1885. Materiale cu proprietăți asemănătoare electretului au fost studiate încă de la începutul secolului al 18-lea. Un exemplu particular este electroforul, un dispozitiv compus din două discuri metalice dintre care unul are proprietăți asemenea electretului. Electroforul a fost inventat inițial de către Johan Carl Wilcke din Suedia în 1762 și a fost îmbunătățit și popularizat, în 1775, de către italianul Alessandro Volta.

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • V. Novacu Electrodinamica Editura didactică și pedagogică-București 1966

Legături externe[modificare | modificare sursă]