Domnești, Argeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Domnești (dezambiguizare).
Domnești
—  comună  —
Monumentul Eroilor din Domneștii de Jos
Monumentul Eroilor din Domneștii de Jos
Domnești se află în România
Domnești
Domnești
Domnești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°12′32″N 24°50′23″E ({{PAGENAME}}) / 45.20889°N 24.83972°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Argeș county CoA.png Argeș

SIRUTA16454
Atestare documentară1523

ReședințăDomnești[*]
ComponențăDomnești[*]

Guvernare
 - primar al comunei Domnești[*]Ion-Doru Smădu[*][3] ( PNL, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total19,84 km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 3201 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal117370

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Domnești este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în nord-estul județului, pe malurile Râului Doamnei. Este străbătută de șoseaua națională DN73C care leagă Câmpulung de Curtea de Argeș. La Domnești, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ731, care o leagă spre nord de Corbi și Nucșoara și spre sud de Pietroșani, Coșești și Dărmănești (unde se termină în DN73).[4]

Este alcătuită dintr-un singur sat.

Are o poziție geografică deosebit de avantajoasă, fiind aproape de cele trei centre economice importante al județului Argeș, care au avut o influență asupra dezvoltării comunei. Aici are loc târgul duminical - prilej de schimb al produselor agroalimentare, de datează din anul 1897.

Comuna Domnești se află la o altitudine de 560 m față de nivelul mării.[5]

Toponimie[modificare | modificare sursă]

Denumirile sunt date după numele primilor locuitori: Priboi, Ureanu, Valea lui Sușoi, Valea lui Nacu, Valea lui Gheorghe, Valea lui Chichindel, Valea Bercoiaii, Valea lui Stroe, Podul Bălțatului, Podul Bordeianului.

După unele caracteristici ale locurilor: Capul Dealului, Poiana Mare, Aninoasa, Cărbune, Strâmtoare, Pârâul ăl Mare, Ceair, Bahnă, Mălăiște, Tiflă.

După folosința terenului: Țarină, Luncă, Vărzării, Muscel, Perișor, Zăvoi.[6]

Relieful[modificare | modificare sursă]

Comuna Domnești este situată, în partea de nord, la o altitudine maximă de 721 m (Dealul Păcurarului), iar cea minimă de 392 m, în partea de sud. Comuna se găsește într-o zonă de deal, în podișul getic.

Valea principală este Valea Râului Doamnei, care străbate comuna de la nord la sud. Sunt Vale Siliștii (nord-vest) și Valea Lupului (nord-vest). Alte văi mai sunt Valea lui Chichindel, a lui Ghirculete, Valea lui Gheorghe, Valea Țiganilor, a Giuleștilor, Pârâul Mare. [7]

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

La Domnești, pe malul drept al râului Doamnei, s-a remarcat pe sub poalele dealului, apariția unui izvor sulfuros, asemănător celui de la Brădet.

Singura apă permanentă este râul Doamnei care își are izvorul în zona înaltă a Munților Făgăraș la 2190 m, cu o cungime de 109 km. Dintre cursurile de apă cu caracter nepermanent mai importante sunt Valea Lupului și Valea Siliștii.[8]

Clima[modificare | modificare sursă]

Condițiile climatice sunt determinate atât de poziția geografică cât și de circulația generală a atmosferei din zona subcarpatică, și de poziția făță de Carpații Meridionali. Temperatura medie anuală oscilează în jurtul a 9 grade C, temperatura mijlocie a lunii cele mai reci -3 grade C, iar a lunii cele mai calde nu depășește 10 grade C. Lunile cele mai însorite sunt iulie și august.[9]

Flora și fauna[modificare | modificare sursă]

Pădurile de fag se dezvoltă mai ales pe dealul dintre râul Doamnei și Vâlsan, unde mai cresc și pinul, molidul, stejarul, ulmul, carpenul, frasinul, mărul pădureț, paltinul, teiul, arțarul, mesteacănul, alunul, cornul, sângerul, socul, lemnul câinesc. Primăvara apar ghioceii, brândușe, brebeneii, floarea paștelui. Vara apare măcrișul iepurelui, laptele cucului, rugi, păiușul de pădure, rogozul, ferigi, muscinee. Se întâlnesc fânețe predominante de graminee, iarba vântului, pieptănărița, tremurătoarea, păiușul de livadă, timoftica, chimionul, pătrunjelul de câmp, specii de trifoi. În lunca râului Doamnei apare arinele, plopul, salcia, cătina, răchita.

Terenurile despădurite sunt ocupate de livezi de meri și pruni, porumb, cartofi, lucernă, trifoi.

Se semnalează prezența unor specii: lupului, vulpea, ursul, căprioara, cerbul, veverița, iepurele de câmp, mistrețul, dihorul, ariciul.

În păduri trăiesc o serie de păsări: ciocănitoarea, mierla, porumbelul sălbatic, pupăza, cucul, codobatura, ciocârlia, bufnița, eretele, gaița, uliul.

Reptilele sunt reprezentate prin șerpi, gușteri.

Dintre insecte se găsesc. rădașca, croitorul, cărăbușul, cariul, lepidpptere, muște, țânțari.

Peștii sunt: mreana, cleanul, molanu, verdetele, sglăvoaca, lostrița, păstrăvul, lipanul.[10]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Domnești

     Români (95,56%)

     Romi (1,09%)

     Necunoscută (3,15%)

     Altă etnie (0,18%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Domnești

     Ortodocși (96,62%)

     Necunoscută (3,03%)

     Altă religie (0,34%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Domnești se ridică la 3.201 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.206 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,56%), cu o minoritate de romi (1,09%). Pentru 3,16% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,63%). Pentru 3,03% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[11]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Domnești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Ion-Doru Smădu[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[12]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat6      
Partidul Național Liberal5      
Partidul Mișcarea Populară1      
Uniunea Salvați România1      

Istorie[modificare | modificare sursă]

Teritoriul comunei Domnești a fost locuit din cele mai vechi timpuri, prezența omului fiind dovedită printr-o serie de descoperiri arheologice ce constau în unelte din piatră cioplită. Pe Valea Râului Doamnei și pe Vale Rudii au fost descoperite două ciocane de piatră șlefuită și două săbii de metal. Aceste obiecte sunt expuse la Muzeul Județean Argeș.

Pe Valea Rudii și la Tudoran s-au găsit carămizi romane, ceramică și o cheie romană.

Comuna Domnești a evoluat datorită sporirii numărului de locuitori, de creșterea producției meșteșugărești și a schimbului de mărfuri.

În primele decenii ale sec. XIII în Domnești încep să pătrundă meseriași și negustori ardeleni, găsind aici condiții pentru desfășurarea activității lor.

Existența unui număr mare de meșteșugari cojocari, tăbăcari, șubari, blănari, lemnari, morari, măcelari, cismari, dogari, croitori și situarea comunei pe drumul de legătură cu târgurile din sudul țării, a făcut ca această comună să se dezvolte și să devină un centru economic.

Descoperirile arheologice făcute în 1979 de Muzeul Județean Argeș, au scos la iveală urmele unei case feudale, cunoscute sub numele de casele domnești ale lui Negru-Vodă și o Biserică domnească.

După întemeierea Țării Românești, istoria comunei Domnești se poate vedea în cel mai vechi document, Hrisovul, scris la 1352 a lui Neculai Voievod Basarab, fiul lui Alexandru Basarab, prin care dă moșia din Bădești, mănăstirii din Câmpulung. Parte din aceasctă moșie era proprietatea locuitorilor din Domnești.

Un alt document, datat la 4 aprilie 1532, care atestă vechimea comunei, este al lui Radu Vodă de la Afumați, care privește o întărire ce se dă peste mai multe sate, între care și Domnești.

Docimentul datat la 10 aprilie 1560, semnat de Petru Vodă, arată că satl și moșia Domnești au fost proprietatea lui Neagoe Basarab, care le-a cumpărat de la Văsâi din Stăncești cu 30.000 aspri. După Neagoe Basarab a devenit proprietar al satului și moșiei Domnești - Mănăstirea Curtea de Argeș, danie de la domnitor până la reformele lui Cuza din 1864.

În 1877, anul Războiului de Independență, în răndurile eroilor cazuți și-au înscris numele peste 32 de bărbați din localitate.

Invățătorul din Mușătești, Constantin Dobrescu-Argeș, înființează în anul 1881 ziarul Țăranul, care se tipîrește ajutyat de învățătorii din Domnești.[13]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Nucșoara al județului Muscel și era formată tot numai din satul de reședință. Funcționau acolo două biserici și o școală mixtă cu 119 elevi (dintre care 19 fete).[14] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Râul Doamnei din același județ, având 3262 de locuitori în satele Domnești și Slănic.[15] În 1931, satul Slănic s-a separat din nou, formând o comună de sine stătătoare.[16]

În cele două campanii militare, 1941-1944 și 1944-1945 au participat 127 de militari din Domnești.

În 1950, comuna a fost transferată raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș. În 1968, a trecut la județul Argeș.[17][18]

Comuna a fost declarată stațiune climaterică la 26 februarie 1936, prin Decizia Ministerului Sănătății Publice Nr. 476/936, publicată în Monitorul Oficial Nr. 50/936.[19]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, monument istoric

În comuna Domnești se află situl arheologic de interes național al curții boierești de la Domnești (secolul al XVI-lea), aflat la „Siliște”, la nord de șoseaua spre Câmpulung, sit alcătuit din ruinele unei biserici și cele ale unui zid de incintă. Tot de interes național este și monumentul memorial sau funerar reprezentat de o cruce de piatră aflată pe marginea sudică a drumului spre Slănic (1753), lângă o troiță de zid.

În rest, alte patru obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: casa Șuțu (1930, fosta primărie); casa Ion Hirică (1806); casa Felicia Proca (sfârșitul secolului al XIX-lea) și ansamblul bisericii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1826–1831), alcătuit din biserica propriu-zisă, poarta de zid cu pictură murală și zidul de incintă.

În semn de prețuire, cetățenii comunei au înălțat în anul 1937, în inima comunei, Monumentul Eroilor din Domnești. Monunentul are simbol OMUL soldat.

Dezvoltare și infrastructură[modificare | modificare sursă]

Comuna Domnești dispune de un hotel și de 2 moteluri, deține un stadion de fotbal, secție de poliție, spital și dispensar, farmacii, 2 biserici mari, 2 grădinițe, o școală generală, un mic liceu (cu profilele: fizică-matematică,matematica-informatica, chimie-biologie și uman), un internat, o centrală telefonică automată, o Casă de cultură, bibliotecă, acces la satelit (televiziune prin cablu), discoteci și baruri.

În fiecare week-end se organizează un târg unde se comercializează în special produse agricole dar și bunuri de larg consum.

Curse regulate fac legătura între Domnești și orașele învecinate, aflate la 20–30 km distanță. Singurul vecin direct al comunei Domnești este Pietroșani, în rest comuna este înconjurată de păduri sau zone agricole, în principal livezi (de mere) și pășuni.

Muzeul de etnografie și artă populară[modificare | modificare sursă]

Biblioteca Luca Paul[modificare | modificare sursă]

Luca Paul, învățător[modificare | modificare sursă]

Corul Comunei Domnești[modificare | modificare sursă]

Din documentele scrise și din declarațiile unor foști membri ai corului, reiese că închegarea unui cor în comuna Domnești, datează mai înainte de 1890. În 1885, Constantin Dobrescu-Argeș din Mușătești, împreună cu Nicolae Hărăscu și Ion Stăncioiu, din Domnești, înființează societatea Școla Nouă în scopul educării culturale a membrilor comunității. La serbările societății cântă și corul popular ai cărui dirijori erau învățătorii Ion Stăncioiu, Nicolae Hănescu și Luca Paul. [20]

Din repertoriu enumerăm: Trei culori de Ciprian Porumbescu, Dulce Bucovină, Românește - așa a fost, Mult departe ești, Ardeal, Sus pe Argeș, pe la munți, Hora Unirii, Ana Lugojana, Cântec de dor, Pe-al nostru steag, Răsunetul Ardealului, Alunelul oltenesc, Somnoroase păsărele, Dunărea albastră, Mândra mea e musceleană, Suită musceleană, Răsunet de pe Argeș.

Din anul 1941, tradiția corală a comunei Domnești este preluată de profesorul Alfons Popescu.

Unele reviste de peste hotare au popularizat activitatea corului din Domnești: Culturna - Bulgaria (1957), Ogoniok - URSS (1959, 1960), Deni Mira - URSS (1960), RadioTV - Elveția (1963)[21]

Etnografie[modificare | modificare sursă]

Arhitectură locală[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi zase erau formate dintr-o singură cameră, construite din bârne din lemn, învlite cu șiță. Lângă casă de găsea un grajd pentru animale. Ca material de construcție era folosit lemnul. Temelia din piatră a apărut târziu. Se foloseau bolovanii de râu. Bolovanii erau legați cu mortar de var și nisip. Cărămida, la construcții apărea foarte rar. Se foloseau și straturi alternative de cărămidă și piatră de râu.

La sfârșitul secolului al 19-lea și începutul secolului 20 începe îmbinarea lemnului cu cărămida. Acoperișurile sunt formate din patru plase (ape), construite din lemn și acoperite cu șiță.

Din punct de vedere al elevației (soclului, fundației), casele se împart în trei grupe:

  • case cu soclul înalt, care să permită parterului să aibe o dezvoltare mai mare ca plan;
  • case cu soclul de înălțime mijlocie, care să permită doar intrarea în pivniță printr-o ușă plasată la fațadă;
  • case cu soclul de înălțime mică, care se reduce la rolul de temelie izolatoare.

Prispa și sala sunt elemente importante în dezvoltarea locuinței.

Treptat, modelele caselor au evoluat, numărul camerelor crescând mereu. Casa cu tindă, celar și odaie de locuit, era o casă puțin evoluată.

Țesăturile din bumbac și lână au un rol important în decorarea casei. Între țesăturile obișnuite deosebim cele pentru decorarea interioară (pături, țoale, țelici pentru pat), chilimul, țesătura din lână în război, cu modele geometrice și florale și îmbrăcăminte (dimia pentru confecționarea hainelor).[22]

Obiceiuri[modificare | modificare sursă]

Nunta joacă un rol important în formarea unei noi căsnicii. După pețitul fetei, încep pregătirile de nuntă.

Nunta începe de joi, când când familia miresei duce hainele, mobila și tot ce este necesar pentru mobilarea noii locuințe a tinerilor. Vineri are loc chematul prin sat. Pe de o parte grupul băieților în frunte cu ginerele, pe de altă parte grupul fetelor împreună cu mireasa merg să invite fetele și flăcăii la petrecere. Seara băieții merg în pădure să aducă bradul pentru împodobirea porților la curțile mirelui, miresei și a nașilor.

Sâmbătă seara are loc fedeleșul. Petrecerea pornește de la ginere. Duminică de dimineață fratele de ginere merge la mireasă cu pantofii cumpărați de ginere și are datiria să o încalțe. Mireasa îi dă în dar fratelui de ginere o batistă cusută. În acest timp are loc gătitul miresei. Înainte de a pleca la biserică are loc bărbieritul ginerelui, simbolizând părăsirea vieții de flăcău și încadrarea în rândul familiștilor.

Nuntașii se îndreaptă spre nași, și împreună cu aceștia se îndreaptă spre mireasă. Nuntașii sunt întâmpinați de tatăl miresei.

La plecare se cântă cântecul miresei.

După oficierea căsătoriei, la casa mirilor se joacă hora miresii. Seara are loc petrecerea la care participă marea parte a satului.

Sărbătoarea armindenului - 2 aprilie. Fiecare gospodar așează la porți crengi de stejar. Aceasta simbolizează redeșteptarea la viață a întregii naturi, începutul unei noi perioade de muncă la ogoare, o sărbătoare a primăverii.

Rusaliile. Cu acest prilej satul era vizitat de o echipă de călușari. După ieșirea de la biserică, călușarii se adunau în centrul satului unde jucau și cântau.

Șezătoarea. În serile de toamnă și iarnă, fetele și nevestele se strângeau într-o casă, unde lucrau împreună la torsul lânii, desfăcutul proumbului, cusături pentru nuntă. La șezătorile fetelor veneau și băieți care cântau din fluier sau caval.[23]

Jocuri populare[modificare | modificare sursă]

Sârba, sub diferitele forme: sârba șase, a opta, a fetelor, are o răspândire foarte largă. Fetele și băieții pornesc jocul în semicerc, cu brațele pe umeri, un flăcău conducând și altul încheind sârba.

Brâul est cu pași alerți, mai iuți, mai săltăreți, cu bătăi ritmice după muzică. Mai sunt: alunelul, mânioasa, hora mare.[24]

Portul[modificare | modificare sursă]

Întâlnim în cea mai mare parte portul ciobănesc. Bărbații poartă pantaloni de dimie albă strânși pe picior (cioareci), cămașă albă din bumbac, care la gât și mâneci are cusute cu negru motive florale. Sunt încinși cu chimire. În picioare purtau opinci sau bocanci. Peste câmașă se poartă vestă din dimie, iar iarna haină groasă din lână, îmblănită cu piei de miel. Pe cap poartă pălărie mocănească, iarna căciulă de miel.

Portul femeiesc se compune din fotă, ie, vestă, bete, maramă, Fota este dintr-o singură bucată, cusută în război în patru ițe. Iile se cos în culori închise. Pe cap femeile poartă marame țesute în fir subțire de borangic. Femeile se încing cu bete alese în concordanță cu culorile și modelele iei și ale fotei.[25]

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Pe Valea Râului Doamnei s-a amenajat o bogată reșea de drumuri montane, care ușurează deplasare turiștilor dornici să admire frumusețile munților Făgăraș. În localitate se poate vizita expoziția permanentă de artă contemporană, Muzeul de etnografie și artă populară, Biserica veche din 1828, declarată monumnent istoric, ruinele caselor domnești.

Itinerare turistice montane[modificare | modificare sursă]

Turiștii au posibilitatea unor excursii pe Valea Râului Doamnei, în munții Făgăraș: Drăghina, Brătila, Zârna. Se poate ajunge la lacul de acumulare de la Baciu.

Valea Rea este una dintre cele mai pitorești văi, ce ne poate duce spre înălțimile Făgărașului.[26]

Târgul dumunical din Domnești[modificare | modificare sursă]

Târgul duninical din Domnești a fost înființat la 13 august 1936, la inițiativa locuitorilor prin Petre Ionescu-Muscel, pentru care s-a construit piața comunală.

În acest târg își desfac produsele organizațiile economice și producătorii individuali. Se desfac produse ca: brânzeturi, zarzavaturi, legume, fructe, costume naționale, cusături.[27]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Petre Ionescu-Muscel[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Mencinicopschi, prof. univ. dr. ing.[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • Ion C. Pena (1911-1944), scriitor și epigramist. A profesat și a locuit în Domnești, în perioada interbelicǎ, de unde pleacǎ pe front. Mort în rǎzboi, perceptorul - scriitor este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. El este cel care a înființat "Biblioteca modernǎ" din Domnești în anul 1941.
  • Biserica Intrarea în Biserică din Domneștii de Sus

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Avram, Elisei N., Ionescu, Luca I., Bășcăneci G., Mitulescu M., Domnești Argeș - Stațiune climaterică, Caligraf Activ, Pitești, 1998

Baciu, George, Hiru, Ion C. Domnești. Oameni de ieri și azi, Rm. Vâlcea, Rottarymond, 2004

Corul Căminului Cultural Domnești la 75 de ani. Album monografic, Casa Regională a Creației Populare Argeș, 1966

Hiru, Ion C., Danciu, Elena Mădălina, Sărut mâna, domnul învățător! Pagini din istoria învățământului domneștean (Vol. I, II), Iași, Editura Pim, 2020

Hiru, Ion C., Danciu, Elena Mădălina, Întru neuitare. Periplu de suflet prin istoria unui sat. (Domnești: documente, oameni, fapte) (Vol. I, II), Iași, Editura Pim, 2020

Ionescu - Muscel, Petre, Albumul Com. Domnești - Jud. Muscel. Stațiune climaterică, Revista Positivă Penală, București, 1938

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  4. ^ Google Maps – Domnești, Argeș (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  5. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu, Luca I.; Boșcănici G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș - Stațiune climaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 9. 
  6. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu, Luca I.; Bășcănici G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș - Stațiune climaterică. Pitești: Calibraf Activ. p. 110-111. 
  7. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu, Luca I.; Boșcănici G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș - stațiune climaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 10-11. 
  8. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu, Luca I.; Boșcănici G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș - Stațiune climaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 12. 
  9. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu, Luca I.; Boșcăneci G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș - Stațiune climaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 13. 
  10. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu, Luca I.; Boșcănici G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș - Stațiune balneoclimaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 14-15. 
  11. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  12. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  13. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu, Luca I.; Boșcănici G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș - Stațiune climaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 16-25. 
  14. ^ Lahovari, George Ioan (). „Domnești, com. rur. și sat” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 187–188. 
  15. ^ „Comuna Domnești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  16. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 265, 268. . 
  17. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  18. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  19. ^ Ionescu-Muscel, Petre (). Albumul Com. Domnești - Jud. Muscel - Stațiune climaterică. București: Revista Positivă Penală. p. 1. 
  20. ^ Corul Căminului Cultural Domnești la 75 de ani. Album monografic. Casa Regională a Creației Populare Argeș. . p. 10. 
  21. ^ Corul Căminului Cultural Domnești la 75 de ani. Album monografic. Casa Regională a Creației Populare Argeș. . p. 19. 
  22. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu Luca I.; Boșcănici G.; Mitulescu M (). Domnești Argeș - Stațiune climaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 91-95. 
  23. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu, Luca I.; Boșcăbici G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș. Stațiune climaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 95-100. 
  24. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu Luca I.; Boșcăbici G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș - Stațiune climaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 100. 
  25. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu, Luca I.; Boșcănici G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș - Stațiune climaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 101-102. 
  26. ^ Avram, Elisei N.; Ionescu, Luca I.; Boșcănici G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș - Stațiune Climaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 134-135. 
  27. ^ Avram, Elisei I.; Ionescu, Luca I.; Boșcănici G.; Mitulescu M. (). Domnești Argeș - Stațiune climaterică. Pitești: Caligraf Activ. p. 131. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Domnești